• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Romana

Link sponsorizat :

De ce-aș fi trist

de Tudor Arghezi

Î n ultima etapă a liricii argheziene configurația sufletească a poetului este acceași ca mai înainte. Frământarea, necontenita ciocnire de atitudini contradictorii își găsesc reflectarea în egală măsură în creațiile din ultimele volume de versuri ale poetului. Asistăm la o luptă între inepuizabilele resurse sufletești mereu împrosptate și sentimentul c vârsta înaintată îl duce, inevitabil, spre un final al propriei existențe. Neputința de a învinge legile naturii îi crează adeseori poetului stări sufletești depresive. De cele mai multe ori însă în poezii din ciclul Ritmuri domină sentimentul satisfacției împlinirilor.

Astfel, în poezia De ce-aș fi trist, T. Arghezi parcă vrea să cuprindă, în sufletul lui, toate lucrurile oferite de viață și de natură. De aceea întrebarea "De ce-aș fi trist?", care se repetă de trei ori la început de strofe, îl chinuie obsesiv pe poet, găsindu-și singur, în cele din urmă, un răspuns sau mai degrabă o consolare în elementele naturii și ale vieții din jur. De ce-aș fi trist? că toamna târzie mi-e frumoasă? Poetul este conștient că vârsta la care a ajuns "toamna târzie" îi este frumoasă și liniștită, că a cunoscut lucrurile vieții și ale împlinirilor: "Pridvoarele-mi sunt coșuri cu flori, ca de mireasă", casa îi este frumoasă și îndestulată: "Fereastra-mi este plină/ De iederi împletite cu vine de glicine. / Beteala și-o desface la mine și mi-o lasă. / Când soarele rămâne să-l găzduiesc în casă/ O prospețime nouă surde și învie/ Ca de botez, de nuntă și ca de feciorie".

Mediul în care trăiește l-a mbiat la via, i-a dat speranțe în viitor. "De ce-aș fi trist? că pacea duioasă și blajină/ Mă duce ca o luntre prin liniști de lumină?/ E un surs și-n vraful de cărți, să mă alinte. / Vieți noi tresar vioaie din foste oseminte. / Văd frunză ca scoboară din ramuri câte una. / Le ruginise bruma, / Le argintase luna. / Aud și gnguritul de dragoste cu jele. / Oprit cu porumbeii pe coama casei mele".

Și totuși, poetul se simte singur, singurătatea "doarme culcată-n somn" alături de el, "De-alungul, între pturi".

Finalul poeziei sugerează adevărata realitate morală a poetului, teama de moarte: "De ce-aș fi trist? că nu știu mai bine să frământ/ Cu sunet de vioară urciorul de pământ? / Nu mi-e clădită casa de șiță peste Trotuș, / Î n pajiștea cu crânguri? De ce-aș fi trist? Și totuși…"

Sensul grav al poeziei este reliefat și de faptul stilistic, foarte semnificativ, poetul încheind fiecare vers printr-un punct. Versurile astfel concepute imprimă o tonalitate gravă, corespunzătoare sentimentului dominant din poezie.

Î ntâlnim în poezie, epitete "toamna târzie", metafore "pridvoarele-mi sunt coșuri cu flori", comparații "coșuri cu flori, ca de mireasă", personificări "soarele rămâne să-l găzduiesc în casă", "e un surs și-n vrafuri de cărți", interogații retorice "De ce-aș fi trist? ești tot aici cu mine și tot cu mine-închis?", repetiții: "De ce-aș fi trist?".

...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.