• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Romana

Link sponsorizat :

Testament

- comentariu literar -
Tudor Arghezi

Publicată în fruntea primului volum de versuri al autorului, Cuvinte potrivite, Testament se prezintă într-adevăr ca o expresie a unui program de creație. Virtuțile ei izvorăsc de aceea atât din originalitatea concepției, cât și din originalitatea artei argheziene, de unde nu rezultă însă posibilitatea de a le analiza separat, întrucât unitatea lor este indestructibilă. Asimilarea viziunii în expresie se realizează într-un chip atât de desăvârșit, încât poezia nu poate fi rezumată, ci doar sistematizată după structura motivului liric, reprezentat de încercarea de a defini particularitățile unei creații artistice insolite.

Testament se organizează succesiv în trei componente fundamentale, a căror ordine e absolut coerentă din punct de vedere logic:

1) mesajul testamentar al poetului către urmașul său ereditar, cu sublinierea izvoarelor și demnității bunului spiritual încredințat;

2) dezvăluirea procesului genetic al creației și a ipostazelor lui contradictorii;

3) împletirea detaliilor genetice (în prelungirea momentului anterior) cu sugestia metaforică și simbolică a finalității ideale a artei.

Prima parte a monologului testamentar, care conține mesajul către fiu, cuprinde primele douăsprezece versuri. Singurul bun al poetului este gloria lui, interpretată aici mai ales ca notorietate: un nume adunat pe-o carte, deci cunoscut și răspândit prin circulație publică.

Cartea înseamnă însă în acest caz mai mult decât un simplu volum oarecare; ea devine un simbol al înălțării, o treaptă spre un ideal de progres. Născut dintr-o condiție socială inferioară, fiul o poate depăși prin cartea părintelui său. Î n vreme ce străbunii au suit pe brânci prin râpi și gropi adânci, urmașul lor le poate urca acum cu mai multă ușurință prin ascendentul tinereții și al cărții care-I servește de treaptă în aspirația lui spre lumină. Dificultățile pe care le-au avut de înfruntat străbunii, de unde și răzvrătirea serii în umbra amintirii lor se pierde, li se substitue de data aceasta o dublă superioritate: tinerețea și, mai ales, cartea. Dar această carte mai are o semnificație, și încă una nobilă, motiv pentru care nu trebuie redusă la o simplă treaptă, adică la un instrument ce poate fi uitat și îndepărtat după întrebuințare. Ea reprezintă și un blazon de genealogie socială, fiind

…hrisovul nostru cel dintâi,
Al robilor cu saricile pline
De osemintele vărsate-n mine.,

oseminte în care putem distinge metafora zestrei de durere și de revoltă surdă ce s-a transmis poetului din generație în generație. Drept pentru care el își îndeamnă fiul cu hotărâre:

Așeaz-o cu credință căpătâi.

Mesajul testamentar al poetului presupune așadar orgoliul unei origini umile, convertite într-o noblețe aparte, aceea a apartenenței de neam și de clasă, al căror exponent se simte autorul. Sentimentul comuniunii ancestrale cu mulțimea de bătrâni care sa-u stins în timp trudind în anonimat, dar nu înainte de a-și depune osemintele în sufletul urmașului, explică aici o dată mai mult demnitatea cu totul specială pe care Arghezi o împrumută hrisovului său care, în virtutea apartenenței la un destin istoric supraindividual, devine al nostru. Opera constituie astfel în viziunea poetului un instrument socialmente util, dar și un titlu de noblețe istorică.

La temelia înghegării ei stă adunată munca dură și chinuită a înaintașilor - iată sugestia cu care debutează al doilea moment al discursului liric:

Ca să schimbăm, acum întâia oară,
Sapa-n condei și brazda-n călimară,
Bătrânii-au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.

Noi elemente se adaugă aici pentru a preciza statutul social al străbunilor cu insistență evocați. Aceștia sunt oameni ai sapei, ai brazdei și-ai muncii cu plugul (printre plăvani), oameni ai vechimii (ai sutelor de ani), truditori ai mai multor generații.

Trecând de la mutația provocată de ridicarea la cultură, situație comună atât poetului cât și fiului său, de vreme ce e exprimată printr-un plural verbal (Ca să schimbăm), la aceea, superioară, a artei, Arghezi intră acum în detaliile procesului propriu de creație estetică. Iată sugestia caracterului oral și popular al limbii poetice:

Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite.
Și adăugând apoi:
Și leagăne urmașilor stăpâni…

poetul pune într-o lumină nouă raportul dintre înaintașii săi, robi și urmașii stăpâni, raport asupra căruia va reveni mai pe larg în partea a treia a poeziei. Mai trebuie reținut faptul care anticipează o idee a ultimei părți, că produsul osemintelor și al sudorii muncii sutelor de ani, adică poezia, și-a decantat amărăciunile și s-a transformat în plăcere. Cuvintele potrivite ale poetului nu sunt neliniștitoare, ci dimpotrivă leagăne urmașilor stăpâni

Frământându-le mii de săptămâni, poetul a dat cuvintelor sale puterea de a reprezenta:
Le-am prefăcut în visuri și-n icoane
printr-un proces ...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.