• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Romana

Link sponsorizat :

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

" In fata basmului acestuia nu poti fi decat uimit. Este o atat de reusita cumpanire intre extreme, in el este apoi o atat de riguroasa afirmare ontologica - si, cum se va vedea, o afirmare a fiintei adevarate, nu a celei instituite intr-o vana zona de vesnicie - este, in sfarsit, o atat de fericita expresie incat o clipa ramai in fata lui, ca in fata unui dar nesperat al culturii noastre folclorice. Cine l-a plasmuit? Unde-si are echivalent? Caci ar trebui sa aiba unul, in literatura mondiala a basmelor. "

CONSTANTIN NOICA

Tot despre basm LAZAR SAINEANU afirma in impresionanta si inegalabila lucrare " Basmele romanesti in comparatiune cu legendele antice clasice si in legatura cu basmele popoarelor invecinate si ale tuturor popoarelor romanice": " Astfel este intaiul basm din Ispirescu, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, care sub forma sa integrala pare a fi necunoscut in literatura folclorica europeana. "

Pare a fi intru totul simbolic faptul ca este primul basm cules si editat de Ispirescu. Nu se cu-

noaste o opera in proza a geniului romanesc care sa aiba atata miez, de la primul pana la ultimul gand. Este singurul basm romanesc care nu se incheie in mod fericit, dar si singurul care exprima nu indirect ca orice basm, ci direct, plinatatea, masura si adevarul a ceea ce se poate numi: fiinta.

La inceput totul pare obisnuit, incadrandu-se in motivele specifice basmelor romanesti. Imparatul si imparateasa sunt " amandoi tineri si frumosi" si isi doresc sa intre intr-o buna devenire intru devenire, adica sa se reia si sa se prelungeasca, avand copii. De obicei are grija maica Viata sa puna pe lume viata, respectiv are grija specia sa se mentina. Cand insa Viata nu-si mai face isprava de la sine si totusi viata apare, inseamna ca poate fi in joc ceva deosebit.

De aceea imparatul si imparateasa se si adreseaza la instante mai deosebite, ducandu-se pe la " vraci si filosofi ca sa caute la stele si sa ghiceasca daca o sa faca copii". Imparatul nu se sfieste sa se adreseze la un unchias dintr-un " sat aproape", care ii spune limpede ca " dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare". Pentru ca, in clipa cand devenirea intru devenire nu-si desfasoara de la sine lantul ei, adica din clipa in care pruncul este adus pe lume dincolo de fire, acesta va apartine altei randuieli decat cea care nu la putut zamisli, si va reprezenta exceptia, nu legea, adica scurgerea oarba a vietii. " El o sa fie Fat Frumos si dragastos, si parte n-o sa aveti de el" spuse unchiasul, pentru ca dincolo de destinele celor doi, Fat-Frumos se implineste.

Chiar inainte de a se naste pruncul se dovedeste neobisnuit, refuzand sa iasa pe lume. " Mai inain-te de a veni ceasul nasterii, copilul se puse pe un plans, de n-a putut nici un vraci sa-l impace. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume, dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. " Nestiind de la inceput de exceptie, imparatul fagaduieste pruncului regula. Ii fagaduieste stapanirea lumeasca: " Taci dragul tatei, ca ti-oi da imparatia cutare si cutare. ", " Taci, fiule, ca ti-oi da de sotie pe cutare sau cutare fata de imparat ", dar pruncul refuza sa se nasca.

Atunci imparatul arunca vorba nesabuita si fara acoperire din parte-i, dar care stie sau macar simte, ca poate fi ispititoare pruncului, devreme ce il scoate din randuiala obisnuita: " Taci, fatul meu, ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. " Atunci abia, cand afla intru ce trebuie sa se nasca, pruncul " tacu si se nascu". Semnificatia acestor cuvinte este extraordinara. Ele demonstreaza faptul ca orice creatie se naste dintr-un plans si o tacere. Astfel, orice este viata se naste chinuit, dar la viata obisnuita plansul si tacerea sunt si ele obisnuite, pe cand aici plansul si tacere pruncului sunt nefiresti.

Nascut asadar intru ceva deosebit, aici intru asteptare fiintei insasi, sub chipul Tinerete fara batra-nete si viata fara de moarte, tanarul fiu de imparat intra inca de la inceput in conditia neobisnuitului. Invata intr-o luna cat invata altul intr-un an. Dar imparatul si imparateasa ramaneau in conditia obisnuitului, caci vazand ce prunc minunat are imparatul " murea si invia de bucurie". Atata tot poate sa faca el ca om obisnuit: sa moara si invie, nu sa se depaseasca pe sine ca om.

Vremea insa trecea si fiul de imparat s-a implinit in ani, si a devenit " gales, trist si dus pe gan-duri" pentru ca avea zvonul, ba chiar fagaduinta fiintei, nicidecum pentru ca ar vedea desertaciunea lucrurilor si nimic dincolo de ele. De aceea el spune: " Tata, a venit vremea sa-mi dai ceea mi-ai fagaduit la nastere". Nu era decat drept sa se intample ce avea sa se intample indata, ca imparatul sa se intristeze foarte, cum spune povestea. Parin...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.