• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Romana

Link sponsorizat :

Octavian Goga: Oltul

Considerată capodoperă a creației în versuri a lui Goga, poezia Oltul reflectă sinteza universului artistic al acestui poet, capacitatea artistică plenară a cântărețului " pătimirii noastre". Î n această poezie se realizează o adevărată osmoză între om și natură, natura fiind structural integrată în viața oamenilor din Ardeal, participînd direct la existența istorică a poporului asuprit în acele vremuri în Transilvania. Poezia a apărut mai întâi în revista " Luceafărul", la Budapesta. Este foarte semnificativă mărturisirea făcută de Goga în " Fragmente autobiografice", în care spune că poezia a fost scrisă înainte de a fi văzut vreodată râul Olt. Mai târziu, peste câțiva ani, trecînd munții și stînd o lună la Călimănești, unde își pregătea volumul " Ne cheamă pământul", poetul afirmă că vede pentru întâia oară Oltul: " Î n iarna aceea amsimțit că e un trecut românesc, care mai vorbește de poveștile lui și că sunt realmente în fața tainei de familie, a misterului de leagăn al acestui popor. Atunci am verificat această poezie, silabă cu silabă, atunci vă pot spune că mi s-a părut că am înțeles-o mai tare și că simțeam că vine de foarte departe".

Metaforic, Oltul semnifică ființa noastră națională, vechimea ei, câmpia îmbrățișată de ape, tăinuita jale, cântec și dor; erou mitic, cu potențe uriașe izvorâte din amară durere, din lacrimi, nădejde și deznădejde, Oltul e solidar cu cei asupriți. Legătura această, statornică, durabilă, profund umană, este afectivă.

Oltul apare în chip simbolic, ca un Făt Frumos din poveste, a cărui soartă, din vechime, este nfiat insolubil cu aceea a românilor din Transilvania. Trecutul Oltului, împletit cu istoria poporului român, amintește de vremurile de demult " mai mari la suflet", când, " un moșneag" de azi era " haiduc și urla tăriilor amarul unei mânii înfricoșate". Oltul a fost martorul luptei sociale și naționale a maselor populare românești asuprite. " Visul neîmplinit", al unității naționale, transmis din generație în generație, este mai pregnant formulat în Oltul decât în celelalte poezii. Oltul devine un simbol al acestor aspirații, este purtătorul milenar al setei pentru o existență mai dreaptă a ardelenilor Aducînd, în " cetățuia lui de apă", " comoara lacrimilor noastre", " cântecele noastre toate", Oltul ascunde: " Durerea unui neam ce-așteaptă / Demult o dreaptă srbroare".

Părtaș al luptelor pentru dreptate, Oltul i-a însoțit adeseori pe răsculați întocmai ca un haiduc: " Tu, frate plânsetelor noastre, / Și răzvrătirii noastre, frate, / Urlai triilor amarul / Mâniei tale-nfricoșate". Oltul poartă în inda-i " gânditoare" o viziune sacră din partea " tovarășilor lui buni", " de a-i răzbuna", dacă s-ar " prăpădi" cu toții", ducîndu-i în altă țară: " Să veri păgân potop de apă / Pe serul holdelor de aur; / Să piară glia care poartă / Î nstrăinatul nost' tezaur; /țărâna trupurilor noastre / S-o scurui de unde ne-ngroapă / Și să-ți aduni apele toate- / Să ne mutăm în altă țară!".

Poezia este gândită în perpectiva antitezei dintre măteția acelor vremi glorioase din care n-au mai rămas decât unele frământuri, pe de o parte, și prezentul îngenunchiat, pe de altă parte: " Neputiincioși pari și tu aztăzi- / Te-a-ncins cu lanțuri împăratul / Cu unda ta strivită, gemen / Și noi, tovarășii tăi buni". Fiind concepută ca un dialog între poet și Olt, în poezie nu apare însă decât alocuțiunea poetului, care se manifestă de fapt ca un vorbitor anonim, identificat cu poporul însuși. Î ntreaga creație este structurată pe existența celor doi poli poetici, Oltul și noi, în jurul cărora gravitează toată atmosfera poeziei, precum și mijloacele ei de expresie mai semnificative. Poetul, poporul și fluviul se confundă, de veacuri, cu existența și destinul lor, în aceeași zonă etică și condiții istorice comune. Î n poezie, Oltul este prezentat n patru ipostaze diferite, fiind invocat prin vocative " Bătrânul Olt", " Oltule"; prin apelative ce înlucuiesc numele propriu " moșnege", " frățâne"; prin pronumele personal la persoana a II-a singular " tu", precum și printr-o apoziție dezvoltată " Drumeț bătut de gânduri multe". Invocația insistentă a Oltului naște imaginea unei fiițe puternice, dominante, de la care poporul întreg așteaptă izbăvirea din robia socială și politică atât de apăsătoare și veche. Forța de nebiruit a Oltului este sugerată și de unele expresii, ca " grumaz de apă, cetătuia ta de ape, sânul tău, păgân potop de ape etc. Unele verbe, care denumesc acțiunile Oltului, consolidează imaginea atotputerniciei lui, dezvăluind forța de cuprindere a fluviului: " îmbrățișîndu-ne câmpia, în cetățuia ta de ape… dorm cân...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.