• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Romana

Link sponsorizat :

Baltagul

- comentariu literar -
Mihail Sadoveanu

Prin capodopera Baltagul, apărut în 1930, Sadoveanu realizează o nouă interpretare a mitului mioritic, versul-motto indicând sursa de inspirație: "Stăpâne stăpâne, / Mai cheamă ș-un câne".

Subiectul este simplu, păstrând elementele baladei: un cioban este omorât de doi tovarăși ai săi pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, aprigă și inteligentă nu are liniște până nu află făptașii și nu-i pedepsește după legea nescrisă a comunității.

Intriga, după modelul romanului polițist, pune în lumină vocația justițiară a eroinei, descoperirea asasinilor și demascarea acestora.

Faptele din Baltagul se petrec spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, însă într-o societate patriarhală, arhaică, străpunsă de zorii unei civilizații, de noi relații sociale, capitaliste.

Titlul romanului este simbolic. Î n sensul basmului vechi, baltagul este unealta magică și simbolică însușită de răufăcători și cucerită de erou, unealtă care rămâne pură, nepătată de sânge.

Compoziția e determinată de semnificația cărții: înfățișarea unei societăți de tip arhaic și un individ reprezentativ al ei, o lume esențială, lumea oamenilor de la munte și Vitoria Lipan, exponentul acestei lumi.

Romanul începe cu prezentarea sintetică a vieții păstorilor (vechimea, felul de viață, psihologia), fixată într-o cosmologie populară:

"Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială și semn fiecărui neam. […]
La urmă au venit și muntenii ș-au îngenunchiat la scaunul împărăției. […]

- Apoi ați venit cei din urmă, zece Domnul cu părere de rău. Dragi îmi sunteți, dar n-am ce vă face. Rămâneți cu ce aveți. Nu vă mai pot da într-un adaos decât o inimă ușoară ca să vă bucurați cu al vostru. Să vă pară toate bune: sa vie la voi cel cu cetera; și cel cu băutura, și s-aveți muieri frumoase și iubețe".

Narațiunea simplă, ar putea fi delimitată schematic în trei părți: partea întâi de la început până la plecarea Vitoriei în căutarea lui Lipan (cap. VII); prezentarea argatului Mitrea și a lui Gheorghiță, coborât la vale, cu oile, asinii și dulăii la iernat, într-o baltă a Jijiei, în apropiere de târg; neliniștea Vitoriei pentru întârzierea bărbatului ei, peste obicei, cunoașterea și "citirea" semnelor naturii; mersul femeii la părintele Dănilă, la biserică, să-i "cetească"; mersul la baba Maranda, care avea "unele tainice științi și meșteșuguri"; drumul la Piatra, popasul la mănăstire, la icoana Sfintei Ana; mersul la autorități pentru a-și spune necazul.

Partea a doua, începând cu cap. VII, când Vitoria "are într-însa știința morții lui Nechifor Lipan și crâncenă durere, se văzu totuși eliberată de întuneric"; părintele Dănilă îi scrie jalba către autorități; trimite fata, pe Minodora, cu zestrea la mănăstirea Văraticului, la călugărița Melania, sora a mamei Vitoriei; lăsarea gospodăriei în grija lui Mitrea; pregătirea de plecare. Firul narațiunii urmează popasurile Vitoriei Lipan în căutarea adevărului despre bărbatul ei (itinerariul se sfârșește prin găsirea rămășițelor lui Nechifor între Sabasa și Suha). A treia, și ultima parte, stă sub semnul actului justițiar; prezintă acțiunile Vitoriei pentru îndeplinirea datinei creștine și cinstirea mortului, cercetarea despre vinovați, în Sabasa și Suha; întoarcerea acasă, la Magura Tarcăului pentru rânduirea praznicului, a celor cuvenite pentru mort, dovedirea și pedepsirea vinovaților.

Romanul construiește pe parcursul său imaginea unei lumi esențializate. Spațiul cel mai larg revine lumii satului de munte: peisajul, datinile și oamenii.

Ritmul existenței păstorești este dirijat de fenomenul transhumanței, iar acesta urmărește mișcarea marilor cicluri naturale. Scriitorul surprinde trăsăturile ce definesc această colectivitate, oamenii de la munte, realist, obiectiv, fără lirism:

"Locuitorii aceștia de sub brad sunt niște făpturi de mirare. Iuți și nestatornici ca apele, ca vremea; răbdători în suferinți ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii […], plăcându-le dragostea și beția și datinile lor de la începutul lumii, […] mai cu samă stau ei în fața soarelui c-o inimă ca din el ruptă: cel mai adesea se desmiardă și lucește - de cântec, de prietenie. Așa era și acel Nechifor Lipan care acum lipsea".

Ei au o existență simplă, dar grea: "Munteanului i-i dat să-și câștige pâinea cea de toate zilele cu toporul ori cu cața. "

Gospodăria Lipanilor arată oameni cu îndeletniciri specifice muntelui: sunt vremuri în care se practică încă schimbul de produse: "Avere aveau cât le trebuia, poclăzi în casă, piei de miel în pod, oi în munte. Aveau și parale strânse într-un cofăiel cu cenușă. Fiindu-le lehamite de lapte, brânză și carne de oi sfârtecate de lup, aduceau de la câmpie legume. Tot de la câmpii largi cu soare mult aduceau făină de păpușoi. "

Romanul lui Sadoveanu are un caracter mitic-baladesc, zugrăvind o civilizație pastorală milenară. Evenimen...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.