• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Romana

Link sponsorizat :

MEȘTERUL MANOLE

- comentariu literar -
Lucian Blaga

Această splendidă dramă, comparabilă în literatura universală cu ceea ce au scris Dante și Goethe, este capodopera lui Lucian Blaga, unul din marii dramaturgi interbelici. Dramaturgia lui cuprinde opere literare reprezentative care se înscriu, ca perioadă de creație și apariție, între anii 1921-1965: Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Daria (1925), Meșterul Manole (1927), Avram Iancu (1921), Arca lui Noe (1944), Anton Pann (1965).

Î n anul 1927, Lucian Blaga avea să publice, la Sibiu, drama Meșterul Manole, pentru ca în 1929, la 6 aprilie, piesa să cunoască premiera absolută, pe scena Teatrului Național din București.

Meșterul Manole, care este denumit de către G. Călinescu mitul estetic ca rod al suferinței, cunoaște de la publicarea baladei de către V. Alecsandri în 1852, multe abordări în toate genurile literare. Î n 1964, Gh. Ciompec identifica numai în poezie peste 50 de creații inspirate din mitul respectiv.

Unicitatea baladei românești, în ceea ce privește valoarea artistică, este legată și de perfecțiunea edificiului creștin - unic prin arhitectonica sa - Mănăstirea de la Curtea de Argeș.

Preluând cunoscuta baladă, Lucian Blaga va da originalitate operei, adâncind și lărgind motivele baladei din perspectiva expresionismului, ce-i permite scriitorului să dea realității o expresie nouă, prin raportarea lucrurilor la absolut și printr-o patetică participare la imaginile create.

Drama poartă dedicația: Lui Sextil Pușcariu - renumitul lingvist clujean care a contribuit la lansarea poetului încă din 1919 - și cuprinde cinci acte, constituite într-o gradație, ce duce la deznodământ.

După ce enumeră personajele: Vodă, Manole, Mira, Starețul Bogumil, Găman, zidarii (care nu au nume, unii din ei, cu unele precizări privind îndeletnicirile: Î ntâiul - a fost cândva cioban; Al doilea - a fost cândva pescar; Al treilea - a fost cândva călugăr; Al patrulea - a fost cândva ocnaș; apoi de la al cincilea până la al nouălea fără alte precizări), un băiat de curte, copii și ajutoare, un sol și doi sulițași, trei căruțași, boieri, călugări, femei, norod și robi - Lucian Blaga face următoarea precizare în legătură cu locul și cu timpul acțiunii dramei: Locul acțiunii: pe Argeș în jos. Timpul mitic românesc.

Actul întâi ne introduce în camera de lucru a Meșterului Manole, într-un decor propice meditației grave - lumânări aprinse pe masă, pe blidar, în fereastră. Pe masă, după precizările autorului, se vede un chip mic de lemn al viitoarei biserici. Starețul Bogumil, în fața mesei, privește drept înainte și clipește repede din ochi. Găman, figură ca de poveste, cu barba lungă împletită, cu haina de lână ca un cojoc, doarme într-un colț, mișcându-se neliniștit în somn. Meșterul Manole la masă, aplecat peste pergamente și planuri, măsoară chinuit și fragmentat. Este noaptea târziu. Aceste precizări pe care le face autorul, precum și cele care deschid actele următoare evidențiază claritatea discursului poetic, într-un cadru foarte bine stabilit. De o mare însemnătate sunt și celelalte indicații scenice, de mișcare, de reacție psihologică mai ales, care contribuie la caracterizarea personajelor, dat fiind faptul că drama este constituită într-o manieră modernă, cu un decor redus, care subliniază ideile textului.

Este folosit jocul de lumini care adâncește și luminează misterul; jocul scenic este marcat de gesturi modelate și de pauze meditative.

Fiind o dramă de idei filozofice, autorul urmărește ca spectatorul să contemple un om în care să se regăsească, să trăiască intens drama unei vieți superioare, pline de tensiune, activă, pusă mereu în fața unor alternative contrastante.

Drama nu mai începe ca balada, cu alegerea locului pentru mănăstire, pe un zid vechi, neisprăvit și părăsit. Construcția se concepe tot în spiritul tradiției: Î ntru-un loc încercat-am să-l ridicăm pe moaște. Î n altă parte apa unui râu am ridicat-o din albie, ca să clădim pe temelie curată. Peste morți am încercat..

Alegerea locului înseamnă la Blaga contactul cu spiritualitatea originară, cu elementele simbolice: viață, moarte, apă, morți.

Intriga se conturează încă din primul act, prin motivul jertfei, anunțat de starețul Bogumil și de Găman.

Bogumil semnifică doctrina religioasă cu originea în Asia Mică, cunoscută sub numele de bogomilism, după numele călugărului bulgar Ieremia Bogomil. Doctrina concepe puterile supranaturale ca expresie a două principii universale: al binelui, reprezentat de Dumnezeu, și al răului, reprezentat de Satana.

Găman este, de asemenea, un personaj ce simbolizează mentalitatea primitivului care, în concepția lui Blaga, reprezintă forțele magice. Găman asistă în somn la manifestările spiritelor negative. Magicul explică faptul că zidurile se surpă pentru că nu sunt contracarate de o altă forță. Manole refuză ideea, ceea ce va adânci conflictul dramatic, pentru ...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.