• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Romana

Link sponsorizat :

Amintiri din copilărie

Umorul este o formă a rîsului, o manifestare a bunei dispozi(ii. La I. Creangă umorul este alături de oralitate trăsătura dominantă a Amintirilor din copilărie. Umorul la Creangă este unul sănătos, de origine populară.

Principalele categorii ale umorului sînt: umor de situa(ie (izvorît din fapte, situa(ii, întîmplări: prinderea muștelor cu ceaslovul, molipsirea de rîie de la caprele Irinucăi, aplicarea poștei la tălpi, bătaia dintre Mogorogea și Pavăl, întîmplarea de la scăldat, vînzarea pupăzei etc); umor de caracter (izvorît din felul de a fi al unor personaje: Mogorogea, moș Chiorpec, Trăsnea, popa Buligă - zis și Ciucălău etc); umor de limbaj (izvorît din folosirea de locu(iuni, zicători și proverbe, menite a provoca rîsul: "îs mai aproape din(ii decît părin(ii", "se (ine ca rîia de om", "au tunat și i-au adunat", "milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima"; ori expresii ca: "va-i nevoie", "calea - valea", "bine - rău").

Sursele umorului le reprezintă întîmplările hazlii, buna dispozi(ie a autorului, (Nică face haz de necaz), prezen(a glumei în mijlocul lucrurilor celor mai serioase "Și să nu crede(i că nu mi-am (inut cuvîntul, de joi pînă mai apoi, pentru că așa am fost eu, răbdător și statornic la vorbă de feliul meu; și nu mă laud, că lauda-i fa(ă; prin somn nu ceream de mîncare; dacă mă sculam, nu mai așteptam să-mi dea al(ii; și cînd era de făcut ceva treabă, o cam săream de pe-acasă"; ironia "Moș Luca de te-a întreba cineva, de-acum înainte, de ce trag caii așa de greu, să-i spui că aduci niște drobi de sare de la ocnă și las' dacă nu tear crede fiecare"; autoironia "În sfîrșit, ce mai atîta vorbă pentru nimica toată? Ia, am fost și eu, în lumea asta, un bot cu ochi, o bucată de humă însufle(ită din Humulești care nici frumos pînă la douăzeci de ani, nici cuminte pînă la treizeci și nici bogat pînă la patruzeci nu m-am făcut. Dar și sărac ca anul acesta, ca în anul trecut și ca de cînd sînt, niciodată n-am fost".

Limbajul Artistic este de o frumuse(e și originalitate inimitabilă. Farmecul incomparabil al stilului lui I. Creangă vine din frumuse(ea limbii neamului românesc. Mijloacele lingvistice folosite dau impresia de oralitate prin folosirea maximă a interjec(iilor onomatopeice (ha! ha! ei! tuști! zbîrr!) a expresiilor onomatopeice și a verbelor imitative (ha(! a horăi, a găbui).

Senza(ia de oralitate e provocată și de mul(imea expresiilor specifice limbii vorbite (vorba ceea, hăt bine, pace bună) a zicerilor tipice (toate ca toate, de voie de nevoie) a întrebărilor și exclama(iilor (ori mai știi păcatul, grozav s-a spăriat, ce-i de făcut?). Alteori în text apar versuri popurale sau fraze rituale: La plăcinte înainte / Și la război înapoi. Decît la oraș codaș ? Mai bine-n satul tău fruntaș. Deosebită este și folosirea cuvîntului "mai" "ce mai de pomi s-au pus în (intirim (mul(i). Alteori e folosit ca abverb "mai rămîne(i cu sănătate". Caracterul de oralitate provine și din folosirea dativului etic: "si-am căzut în Ozană cît mi (i-i băietul"; sau folosirea unor expresii ori locu(iuni populare: "încaltea", "ca mai ba", "a cu-i a cu".

Orală e și sintaxa frazei. Autorul lasă cuvintele să se înșire după o ordine a vorbirii și nu a scrisului, unde topica e mai controlată: "și hărsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului; cît pe ce să puie mîna pe mine", "și eu fuga, și ea fuga, și eu fuga, și ea fuga, pînă ce dam cînepa toată palancă la pămînt". De asemenea majoritatea frazelor se leagă între ele prin conjuc(ia coordonatoare copulativă "și" "Și cînd învă(am eu la școală, mama învă(a cu mine acasă. Și citea la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai bine decît mine, și se bucura grozav cînd vedea că mă trag la carte.

Compara(iile sunt din limbajul popular: "cum nu se dă scos ursul din bîrlog... așa nu mă dam eu dus din Humulești"; "doi cai ca niște zmei".

Epitetele sunt adesea regionalisme sau crea(ii lexicale proprii: călugării o adunatură de zamparagii "dugliși", "mîine, poimîine aveam să ne trezim niște babalîci gubaci", - dac-ar ști el ghilhănosul și ticăitul, de unde am pornit astă noapte".

Arta literară constă în "modul spunerii" în hazul povestirii. I. Creangă îmbină cu măiestrie modurile de expunere:

Nara(iunea sau relatarea în direct a naratorului, e însuși firul povestirii. Pe firul acestei povestiri se pot distinge momentele subiectului mai ales în partea a IV. -a.

Descrierea apare în două momente ale ac(iunii, cînd evocă universul copilăriei și cînd își întoarce privirea înapoi, spre mun(ii Neam(ului, din vîrful codrilor Pașcalilor.

Dialogul ascunde conflictul, dezvăluie sufletul personajelor, gîndurile, sentimentele, temperamentele, înviorează ac(iunea, o propulsează.

Monologul interior apare în noaptea dinaintea plecării, în ceasul disperat al întoarcerii spre sine, a Eului înfrînt: "zicînd în sine-mi cu amărăciune: ce necaz de capul mieu".

G. Calinescu scria "Creangă este expr...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.