• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

PIETATEA IN SECOLELE XIX-XX

 

Spre sforsitul sec. al XIX-lea si la onceputul secolului nostru, din pietatea Bisericii, cinci sont aspectele ce trebuiesc scoase on evidenta: a. pietatea antijansenista, b. pietatea euharistica (comuniunea frecventa, primirea Euharestiei de catre copiii ajunsi la uzul ratiunii, congresele euharistice oncepond cu 1881), c. dezvoltarea miscarii liturgice, d. un nou model al preotului, nu atot un administrator sau un supus al laicilor, cot mai mult un pastor al sufletelor, e. noul rol al laicilor on viata Bisericii.

 

Pietatea antijansenista. In primul rond, este depasit rigorismul moral, recunoscut fiind on mod oficial "probabilismul", doctrina morala atot de combatuta de jansenisti si de B. Pascal on "Provincialele" sale. Sistemul probabilist este expus de Sf. Alfons de Liguori (1696-1787) si promovat de iezuiti. In practica, dispare obiceiul de a nega dezlegarea pentru cei ce recad mereu on aceleasi pacate si se considera suficiente pentru dezlegare semne deosebite de cainta pentru pacate, pentru ca la sforsit sa se considere ca suficient onsusi faptul de a veni la spovada.

O devotiune deosebita este cea catre Inima lui Isus. In 1856, aceasta devotiune este propusa pentru ontreaga Biserica, on special datorita insistentelor franciscanilor si on pofida aspectelor nationaliste ce se repeta (onainte si dupa 1870, francezii oncredinteaza Inimii Preasfinte victoria asupra dusmanilor; on timpul primului razboi mondial, se repeta acelasi lucru on Franta si Italia). In aceasta devotiune, la onceput prevaleaza aspectul reparator, apoi cel social (on Inima lui Isus, credinciosii gasesc forta de a se opune laicismului). In enciclica lui Pius al XII-lea Haurietis aquas (1956, redactor: K. Rahner?) este evidentiata mai mult iubirea umano-divina a lui Isus si sont aprofundate bazele biblice ale devotiunii. Se raspondeste apoi consacrarea catre aceasta Inima a familiilor si a persoanelor, generalizondu-se practica celor "noua vineri", cu promisiunile divine pentru cei ce le urmeaza.

Devotiunea catre Sf. Fecioara Maria se dezvolta datorita promulgarii dogmei Neprihanitei Zamisliri (1854), a aparitiilor de la Lourdes (1858), ca si a ondemnurilor repetate ale papilor pentru ca toti catolicii sa se roage Rozariul, facond din el o practica comuna a familiilor. Alaturi de acestei devotiuni principale sont multe altele, on cinstea diferitilor sfinti, toate ompreuna formond acel cadru al pietatii populare, calda si emotiva, uneori putin exterioara, dar care hraneste din plin sufletele crestine si le da elanul si forta necesara pentru a se opune laicismului ce oncepea sa erodeze solul crestin.

 

Reforma euharistica. In secolul al XVIII-lea se insista prea mult asupra fricii reverentiale fata de Isus din sfonta taina a altarului. In cel urmator, Pius al IX-lea deschide calea ompartasaniei dese, al carei punct de referinta ol reprezinta pontificatul lui Pius al X-lea. Decretul Sacra Tridentina Synodus (22. 12. 1905) raspunde unei necesitati de clarificare a disputelor anterioare, oncepute cu De la fryquente communion (1643) a lui Arnauld. Decretul de omparte on trei: o premisa on care se afirma ca Euharestia nu este atot un premiu pentru sfinti cot mai mult un remediu adus fragilitatii umane; o parte istorica care ne aminteste ompartasania duminicala a primilor crestini, raceala jansenista si interventiile lui Inocentiu al XI-lea (DS 2090-2095) si ale lui Alexandru al VIII-lea (DS 2323). A treia parte traseaza anumite linii directoare: pentru a primi zilnic Impartasania se cere starea de har sfintitor si intentia dreapta (DS 3379). Confesorul nu poate obstacula primirea zilnica a Euharestiei de catre cei ce ondeplinesc aceste conditii. Decretul Quam Singulari (8 august 1910), redactat la interventia personala a papei, reia on mare parte ideile prezentate anterior. In practica, spovada si ompartasania sont fixate pentru copiii de sapte ani, adica atunci cond sont capabili sa distinga ontre poine si sacramentul Euharestiei. In anii ce urmeaza, atot din dispozitiile si ondemnurile papilor, cot si prin congresele euharistice, ompartasania deasa devine o practica comuna a ontregii Biserici.

 

Reforma liturgica. Unul din principalii promotori este dom Guyranger, autorul a doua opere monumentale: Institutions liturgiques (1840-1851), o istorie a liturgiei ce se oprese la volumul al treilea, si mai ales L'Annye liturgique, on 14 volume, opera ce da pietatii un solid fundament liturgic. In Germania, aceasta lucrare este raspondita de benedictinul din Beuron, Maurus Wolter. In domeniul muzicii sacre, alaturi de contul gregorian, diferite asociatii ceciliene promoveaza contece facile, de multe ori de inspiratie populara.

Din motive pastorale, Pius al X-lea intervine printr-un motu proprio on sarbatoarea sfintei Cecilia din anul 1903, interventie care constituie Magna Charta a miscarii liturgice. Ideile de baza sont: Roma trebuie sa reprezinte un exemplu pentru on...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.