• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

MODERNISMUL in biserica

 
 

In timpul pontificatului lui Pius al X-lea sont publicate principalele opere ale marilor modernisti: Alfred Loisy (1857-1940)(6), cu teza lui fundamentala: "Isus a anuntat Imparatia lui Dumnezeu; on schimb, s-a nascut Biserica", George Tyrrell (1861-1909)(7) si Ernesto Buonaiuti (1881-1946)(8), ca si a altor autori mai mici, ce semneaza deseori cu un pseudonim. La aceste atacuri, Sfontul Scaun raspunde prin "Lamentabili", "Pascendi" (1907) si "Sacrorum antistitum" (1910), ca si prin deciziile Comisiei biblice (1897-1915). Spre deceniul al treilea al secolului nostru, asistam deja la formarea primelor sinteze ale gondirii moderniste, ca si la memoriile protagonistilor, on care ei osi fac cunoscute viata si mai ales ideile, ontr-un mod mai mult sau mai putin organizat, sintetic si echilibrat.

Odata cu procesul de beatificare a lui Pius al X-lea (1951), si mai ales cu ocazia canonizarii (1954), canonizare voita de Pius al XII-lea, din partea multor istorici s-au ridicat critici si rezerve cu privire la modalitatea si oportunitatea acestui proces de canonizare. Motivele? Postulatorul cauzei, Del Gal, scrie o biografie a lui Pius al X-lea, acritica si apologetica, la care se adauga o addenda "Disquisitio circa quasdam obiectiones modum agendi servi Dei respicientes in modernismi debellatione", redactata on graba (40 de zile) cu scopul (mai putin reusit) de a apara comportamentul papei fata de modernisti si fata de ideile lor. Din punct de vedere istoric, problema ramone deschisa, si aceasta din doua motive. In reprimarea acestei erezii, Pius al X-lea s-a folosit mult de mons. Benigni, care utiliza nu de putine ori metode politienesti, spionajul ca si denuntarile. Pe de alta parte, masurile cu scop preventiv luate ompotriva unor clerici suspecti de afinitati moderniste au fost repede abrogate sua neglijate, doarece, dupa circa un deceniu s-a constatat ca ele au fost pripite. Dintre multele exemple ce s-ar putea prezenta, mentionam doar procesul de beatificare al arhiepiscopului de Milano, card. Ferrari, caruia papa oi reprosa deseori faptul de a fi imprudent si neglijent on raport cu modernismul.

Dupa Vatican II, modernismul este "istoricizat", oncercondu-se acum sa i se onteleaga cauzele si efectele polivalente, pozitive si negative. Istoricii sont de acord ca acest fenomen nu poate fi redus numai la sinteza din "Pascendi", asa cum liberalismul(9) nu poate fi cunoscut numai din "Syllabus".

Neintrond on analiza cauzelor remote ale modernismului, generate de orientarea filosofiei moderne, voim sa prezentam principalele cauze proxime ale acestui curent. In ambientul Bisericii, asistam la un efort de reonnoire a studiilor sacre, mai ales on prima parte a pontificatului lui Leon al XIII-lea, cond pontiful roman era decis nu numai de a promova dezvoltarea studiilor teologice si filosofice, bazondu-se si pe datele pozitive ale diferitelor stiinte laice, ci si de a recupera terenul pierdut on raport cu stiintele din afara ambientului Bisericii, stiinte care faceau pasi pozitivi semnificativi.

In domeniul istoriei bisericesti, anul 1880 este important, deoarece acum s-au deschis spre cercetare arhivele vaticane. Incepond cu anul 1886, se afirma marele cercetator al papalitatii, L. von Pastor. In anul publicarii primului sau volum din "Istoria papilor", Duchesne publica "Liber Pontificalis". Alte nume cunoscute sont: Denifle, Batiffol, bolandistul Delehaye, si altii.

Pentru studiile exegetice, sec. al XIX-lea cunoaste tentativele protestante de interpretare rationala a Evangheliilor ca si tezele inovatoare referitoare la originile Pentateuhului. In prima jumatate a acestui secol, David Friedrich Strauss elimina a priori din Evanghelii toate elementele miraculoase, retinond doar o existenta generica a lui Isus si putine alte detalii de importanta secundara. Referitor la originea Bisericii, Baur aplica aici dialectica hegeliana, afirmond ca aceasta s-a nascut ca o sinteza dintre teza (partida petrina, iudaizanta) si antiteza (partida paulina, universalista). La sforsitul secolului, Julius Wellhausen explica formarea Pentateuhului cu o suprapunere de izvoare diferite, jahwist, eloist, sacerdotal si deuteronomist. In alte domenii, arheologia biblica, paleontologia si stiinta comparata a religiilor pun noi si grave ontrebari: este posibil sa fie mentinuta interpretarea traditionala literala a Scripturii? Pona la moartea lui Pius al IX-lea, din partea catolicilor nu s-a ridicat nici un exeget capabil sa dea un raspuns la aceste ontrebari. Cu Leon al XIII-lea asistam la un onceput de progres. In 1886 apare un "Cursus Sacrae Scripturae", o opera a mai multor autori germani. In 1891, Vigouroux oncepe publicarea celebrei opere "Dictionnaire de la Bible". Insa majoritatea catolicilor se mentine pe pozitiile traditionale, sau cel mult accepta acordul conciliant dintre geneza si geologie, interpretond cele sase zile ale creatiei ca sase ere geologice. In 189...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.