• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

FALSĂ TEOLOGIE A VISULUI: ÎNTRE EKSTASIS ȘI HYPNOS

    Ideea era să vorbesc despre vis; despre vis așa cum este el definit și prezentat în și de Scripturi. Relația dintre om și Dumnezeu trece deseori prin codul vedeniilor sau al viselor care de altfel, tot deseori, se confundă. Este acel moment aparte în care naturalul, obișnuitul, pare să fie suspendat în miracolul comunicării dintre creatură și Dumnezeu sau, dimpotrivă, abia atunci este actualizat, scos din aparențe și umplut de real pînă în cele mai îndepărtate limite ale sale. Definițiile date visului sînt, în Scripturi, contradictorii; elogiate sau blamate, revelatoare sau înșelătoare, visele se întîlnesc deseori ca mijloc de comunicare, însoțit de acea aură de mister nocturn și de înțelegeri onirice care definesc relevant parfumul textelor sacre.

    În ceea ce mă privește nu voi vorbi despre vis în sine; sau, mai exact, nu voi aminti vreunul dintre celebrele vise (ca cel al lui Iacov sau Daniel ori Nabucodonosor) ci voi apela la un pasaj irelevant în aparență pentru chestiunea noastră. Îl redau integral: "Și a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el. Și Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pămînt toate fiarele cîmpului și toate păsările cerului, le-a adus la Adam ca să vadă cum le va numi; așa ca toate ființele vii să se numească precum le va numi Adam. Și a pus Adam nume tuturor animalelor și tuturor păsărilor cerului și tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și, dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam. Și a zis Adam: Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama a și se va uni cu femeia sa și vor fi amîndoi un trup. Adam și femeia lui erau amîndoi goi și nu se rușinau. (Facerea 2, 18-25).

    Dacă ne rezumăm doar la acest pasaj și nu ținem cont de versetul 27 de la primul capitol al cărții Facerii, unde se menționează planul lui Dumnezeu de a crea simultan bărbat și femeie, se pot face cîteva speculații interesante; și în mod necesar eretice.

    La o citire atentă vedem că Dumnezeu decide "să-i facă" ajutor (poiesomen, de la poiesis, eos (e) care desemnează acțiunea de a face, creația); cu toate acestea El nu face nimic, ci aduce (a adus; egagen, de la ago, a aduce) la Adam toate acele ființe pe care le făcuse din pămînt; este un aspect remarcabil, cît timp reținem că însuși Adam fusese creat din aceeași materie. Motivația lui Dumnezeu este una de natură experimentală dorea "să vadă cum le va numi" Adam. Experimentală deoarece îi permite Omului să definească, să conceptualizeze realitatea, esența ființelor create din pămînt și să-i permită acestuia să-și descopere singurătatea. Ori aceasta este definită prin acel "nu este bine" ("Ou kalon einan anthropon monon"). Găsesc necesar să amintesc că adjectivul grecesc kalos, e, on nu se traduce doar cu bun/bine, ci și cu frumos sau, - mult mai important - perfect, complet, desăvîrșit. Deci putem traduce versetul de mai sus și prin nu este frumos/desăvîrșit să fie omul singur". Omul singur nu este nici frumos, nici desăvîrșit ori complet sau, mai degrabă, a fi singur nu este nici frumos, nici desăvîrșit. Numirea animalelor este o căutare "dar pentru Adam nu s-a găsit nici un ajutor de potriva lui". Iată o certificare a diferenței de natură dintre Adam și restul creaturilor definite.

    Drept urmare, "a adus Dumnezeu asupra lui Adam somn greu". Și cu asta intrăm în miezul problemei: facerea "ajutorului" și ca atare, anularea singurătății Omului în sensul desăvîrșirii, împlinirii existenței acestuia, este realizată în timpul unui somn adînc. Termenul grecesc pentru somn este aici ekstasin. Un termen extrem de nuanțat care apare la Aristotel ca desemnînd acțiunea de a se deplasa, deplasare, deviație, iar în alte părți se impune ca tremur, agitație ori a fi sub efectul uimirii sau spaimei; la fel, mai poate fi înțeles ca ieșire din afara sinelui ori rătăcire a spiritului. Baille nu ne dă nici o altă traducere sau, cel puțin, nici una cu referire directă spre somn. Înainte de a face orice speculație facilă să urmărim textul: "și, dacă a adormit,... " - a adormit, (în grecește hipnosen) trimite cu claritate spre hipnos, ou (o) care înseamnă indubitabil, somn. Ca atare, avem de-a face cu somnul și o traducere mai liberă ar permite deci, varianta următoare: "a adus Dumnezeu ekstas asupra lui Adam și, dacă a adormit"... Vedem cum ekstas-ul lui Adam se manifestă prin somnolență, dar care nu se impune textual ca o somnolență similară celei ordinare, determinată de oboseală. Adormirea poate însemna în cazul lui Adam, o deplasare a sinelui, o trimitere într-un alt plan al realității, o ieșire din afara sinelui teluric de dina...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.