• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Crestinismul-filiatii si paralele

Pentru a intelege crestinismul, dogma, obiceiurile si modul in care s-a format trebuie sa incepem cu studiul celor mai vechi forme ale religiei.

Intre milenile I si III i. e. n. predominau divinitatile naturii de care conform credintelor respective depindea buna desfasurarea a activitatilor lor agricole. Erau respectate divinitatile de la care oamenii puteau primii ceva in schimb. In general, la aceste vechii populatii, divinitatile erau reprezentate de un cuplu divin format din zeul cerului si al fertilitaii si din zeita-mama a pamantului. Acest cuplu cer-glie este un laitmotiv al mitologiei universale. Pot fi amintite urmatoarele cupluri de divinitatii: la babilolieni Marduk-Sarpanitu si Tamuz-Istar, la egipteni Nut-Geb si OsirisIsisla la hititi Tesub-hatepniu.

Credintele religioase legate de acesti zei vegetativi, care la toate popoarele care credeau in ei, mor si inviaza, au un profil distinct, care nu permite indentificarae lor cu a unor zei mantuitori ca in cazul religilor care vor aparea ulterior, sau ca in cazul crestinismului. Aceasta ideie, ar implica credinta intr-o judecta de apoi urmata de pedepse si rasplate pentru faptele savarsite in timpul vietii pe pamant, dar o astfel de ideie nu este intalnita decat in cazul cultului lui Osiris. Treptat a aparut credinta ca sufletul, ca realitate distincata de trup si-ar continua existenta si dupa moartea acestuia. Sumerienii presupuneau ca sufletele mortilor salasuiau in Kurnugi, un loc al intunericului in care nu exista diferenta intre cei ce au facut fapte bune si cei care au facut rau in viata lor.

La babiliolnieni, dupa moarte sufletele mergeau in Arallu(sau Kigal), unde diferientierea nu se facea dupa faptele savarsite ci dupa modul in care a murit persoana respectiva si in functie de indeplinirea de catre o persona apropiata a unor anumite ritualuri. Ca si mai tarziu in crestimism exista credinta ca fiecare om isi are duhul sau pazitor care daca e suparat datorita atitudinii omului pleaca si locul sau este luat de un demon care ii aduce numai nenorociri. Tot la ei apare un alt element care o sa apar mai tarziu la cerstinism, si anume exorcizarea, prin care demonul era expulzat si inlocuit cu duhul bun, prin indeplinirea unui ritual asistat de un preot special (ashipu). Religia babilioneana considera ca rasplatile si pedepsele pentru faptele savarsite vin in timpul vietii, si nu au consecinte asupra vietii de dincolo. Aceasi atitudine este intalnita si la hititi, si astfel nici la ei nu era nevoie de un zeu mantuitor, care sa ia asupra sa pacatele oamenilor, pentru a le oferi o viata viitoare fericita. In general in mitologia si in credintele popoarelor din orient predomina credinta ca omul este muritor si ca nemurirea este rezervata numai zeilor. Exista si o exceptie: osirianismul. In aceasta religie se constituie o detaliata escatologie (disciplina teologica dedicata celor de la sfarsitul acestei vieti si celor din "viata viitoare) in legatura cu viata de apoi, cat si o distingere a celor buni de cei rai. La inceput nemurirea era rezervata numai faraonului si suitei de care acesta avea nevoie si in cealalta lume. Diferentierea sociala de pe pamant detemina diferentieri si in imperiul mortii.

Tema mistica a mantuirii prin actiune supranaturala mantuitoare a unui agent " mantuitorera o istorie veche, mult anterioara crestinismului. Pentru intelegera modului in care crestinismul a preluat aceasta tematica, trebuie facuta o scurta analiza a religilor de mistere.

In primul mileniu i. e. n apar apar culte de un gen diferit, cu caracter initiatic. Noile diviniatii se angajeaza prin suferintele lor sa rascupere pacatele savarsite de adepti lor, cat si de stramosii lor -astfel apare ideea pacatului "originar- promit o inviere mistica sau chiar reala si o unire desavarsita cu divinitatea si ii ameninta pe cei neinitiati cu pedepse vesnice terifiante si inpun anumite norme de viata. Aceste culte sau dezvoltat in primul rand la popoarle orientale, la frigieni, la traci si apoi la greci.

Daca initial Osiris era un zeu al vegetatiei si a al agriculturii, acesta devine treptat o divinitate preocupata de soarta credinciosilor sai, un judecator al mortilor si garantie a unei vieti vesnic fericite dincolo de mormant. Osirianimul pierde in sec. II-IV lupta cu crestinimul dar nu inainte de a transmite influenta asupra acestuia. Sfantul Gheorghe, al crestinismului, care ucide balaurul este zeul egiptean Horus, care rapune crocudilul. Iconografia isaica a influentat mult iconografia mariala, de exemplu madona cu pruncul Isus in brate e o copie a Isidei cu pruncul Horus in brate. La fel cum pe figurile lui Isis se fixau vesminte, multe din imagimile madonei din bisericile catolice au vesminte aferente. Sarbatoare luminilor de la 17 Athyr(noiembrie), care era un fel de noapte a tuturor mortilor, s-a transmis si la crestinism. De examplu, la ortodocsii romani, in joia-mare, se aprindeau in fiecare...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.