• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Aptitudinea muzicală

Nu există popor care să nu cunoască sau să nu fi cunoscut muzica, fie într-o formă simplă, fie într-o formă evoluată, ca efect al unei cultivări sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor până la marile creații simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere unanimă, prin caracterul ei înălțător, prin emoțiile intense pe care le declanșează în sufletul omului. Ea este una dintre cele mai răspândite arte, producând răscoliri adânci sau emoții înălțătoare, veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treaptă superioară de cultură și civilizație, ci și celui care are de parcurs un drum lung de parcurs până să ajungă la acest stadiu. Omul a cântat întotdeauna, fie în orele de odihnă, fie în cele de muncă, manifestându-și atât stările sufletești de natură afectivă, cât și preocupările, gândurile, ideile. Muzica este un mod specific de reflectare a realității, prin tonus melodic, prin redarea unei structuri și înlanțuiri de sunete ingenios armonizate.

Aptitudinea muzicală este o însușire a personalității care face posibilă efectuarea cu succes a activității muzicale. O persoană cu aptitudine muzicală manifestă interes și înclinație deosebită pentru muzică, fredonează melodii, cântă, învață cu ușurință cântecele auzite, manifestă dorința de a cunoaște cât mai multe date din domeniul muzical. Talentul muzical constă în dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate și capacitate creatoare. Când o persoană reușește să creeze muzică originală, cuceritoare, răscolitoare, exprimând idei, sentimente și dorințe profund umane, suntem în prezența unui evident talent muzical. Unii oameni rămân la stadiul aptitudinii muzicale, pe când alții, depunând o muncă intensă și sistematică, devin talente muzicale, creatori.

Nu orice creație indică însă prezența talentuli muzical, ci numai acelea care se desting prin originalitate și profunzime, prin capacitatea de a exprima idei, sentimente, idealuri și năzuințe nobile.

Care sunt indicii aptitudinii muzicale și ai talentului muizical? Și aici trebuie să remarcăm faptul că aptitudinea muzicală este o combinație specifică de însușiri senzoriale, intelectuale, afective și volitive.

Din punct de vedere senzorial este necesară o bună acuitate auditivă, datorită căreia să se poată percepe înălțimea sunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia și timpul. Acuitatea auditivă se caracterizează printr-un prag al sensibilității sonore și al celei diferențiale scăzute, adică prin capacitatea de a percepe cele mai fine și mai diferite sunete. Nu totdeaune o persoană care dispune de un organ auditiv bun dă dovadă de înzestrare muzicală. Î ntr-o clasă, foarte mulți elevi se remarcă printr-un auz foarte fin, capabili de a diferenția sunetele aparatelor de fizică, vocile colegilor etc., fără însă a fi înzestrați muzical. Aceasta înseamnă că numai simpla percepere a sunetelor nu e suficientă, ci este nevoie în plus și de o înțelegere a lor. Se știe că Beethoven la un moment dat a pierdut total auzul, dar aceasta nu l-a împiedicat să compună cele mai frumoase simfonii, din cauză că dispunea de o înaltă înțelegere a sunetelor, a armoniei acestora pe care le auzea în minte, adică în auzul interior. Aproape toți cercetătorii aptitudinii muzicale vorbesc de existența unui auz exterior și a unui auz interior. Prin auzul exterior sunt percepute sunetele și melodiile de afară, iar prin cel interior cele care se elaborează în minte sau cele care ni le reprezentăm. La Beethoven auzul interior era foarte dezvoltat, fapt care a contribuit ca activitatea lui componistică să nu înceteze odată cu apariția surzeniei, ci să se desfășoare în condiții creatoare tot atât de desăvârșite ca în trecut.

Î nălțimea unui sunet este determinată de frecvența sau numărul de vibrații pe secundă. Sunetul cu o frecvență mare este înalt, iar cel cu o frecvență scăzută este jos. Pentru o persoană cu aptitudine muzicală este absolut necesară capacitatea de a diferenția sunetele după înălțime, nu numai extremele, care se percep ușor, ci și sunetele foarte apropiate, cu mici diferențe între ele. Intensitatea sau tăria unui sunet depinde de amplitudinea undelor sonore. Pentru ca un sunet

-2-

să poată fi perceput, trebuie să îndeplinească atât condiții de frecvență, cât și de tărie sau amplitudine. Un sunet perceptibil ca frecvență, dar cu amplitudine scăzută nu produce senzație auditivă. Un bun organ auditiv distinge clar intensitatea sunetelor.

Ritmul muzical este capacitatea "de a trăi activ, motric muzica, de a simți expresivitatea emoțională a ritmului muzical și de a-l reproduce cu exactitate". Orice creație muzicală are un ritm al ei specific, întocmai ca și versurile unei poezii. Cel dotat muzical percepe ușor acest ritm, la început spontan, dar pe măsură ce experiența muzicală se îmbogățește, perceperea se face pe baza unor norme de care trebuie să se țină seama. Perceperea ritmului ușurează substan...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.