• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

CU MONTAIGNE IN TERAPIE INTENSIVA

Spre deosebire de Steinhardt, tata nu credea in medicina. E drept, putea sa-si permita un atare lux: pana tarziu, a avut o sanatate de fier. Chiar si in ultima vreme firea lui independenta si recalcitranta nu se plia decat anevoie exigentelor medicale. Facea haz de ipohondria prietenului sau monah, dupa cum nu se sfia sa-i ia peste picior pe prietenii sai doctori, fie ca era vorba de cei mai apropiati, precum Sergiu Al-George si Eusebiu Munteanu, fie de oameni pe care-i pretuia mult, precum Mihail Constantineanu, Matei Guran sau Dan Ulmeanu. Cum grano salis, s-ar putea spune ca tata avea prieteni doctori asa cum au antisemitii prieteni evrei.


Cota maxima a acestei atitudini antimedicale a fost atinsa, in registru comic, in urma cu aproape doi ani, in decembrie 2003. Elementul declansator n-avea in sine nimic hazliu. Dimpotriva, a fost una din marile noastre sperieturi din ultimul timp. Venisem de Craciun de la Berlin cu nevasta si copil, iar tata era incantat, ca deobicei, ca este reunita intreaga familie. Poate din prea multa emotie sau din cine stie ce alta pricina, in plina masa, tata a lesinat si abia, cu chiu cu vai, am reusit sa-l readucem la constienta. Chemati de urgenta, doctorii au recomandat unanim si apasat o internare la spital pentru a tine sub observatie starea tatalui meu. Va puteti imagina cu usurinta exasperarea lui: toata lumea e adunata acasa, iar el sa stea prin spitale cu tuburi si aparate! Quelle horreur! Si acum ma mir ca a acceptat intr-un prim moment sa ramana in spital. Poate ca a vrut sa-mi faca mie un hatar. In orice caz, peste noapte a avut loc un reviriment total. E drept, eu unul avusesem o mica aprehensiune. Tata o rugase pe mama sa-i aduca de acasa volumul trei din ,Eseurile\" lui Montaigne. Or, ultimul si cel mai lung eseu, ,De l\'experience\", este unul dintre cele mai radicale texte antimedicale cu putinta, care pune in cauza, pe de-o parte, insasi posibilitatea cunoasterii in materie de sanatate, iar pe de-alta, rostul prelungirii vietii dincolo de limitele naturale. Desigur, referintele antimedicale ale tatalui meu nu se limitau la Montaigne. Cita adesea ,Bolnavul imaginar\" al lui Moliere sau delicioasele memorii ale lui Leon Daudet despre marotele mediilor medicale din secolul XIX. Iar intr-o viata de om auzise tot felul de teorii care-i slabisera orice bruma de incredere intr-o asemenea stiinta schimbatoare.

Parafrazand o poezioara a regelui Francois Ier, lectia atator variatiuni era simpla: ,Souvent medecine varie,/ Bien fol qui s\'y fie\". Pe scurt, dotat cu literatura subversiva de calitate, tata era cat pe-aci sa starneasca o adevarata razmerita in sectia de terapie intensiva. Era atat de nervos, incat nu cred ca a mai avut timp sa citeasca pe linistitul filozof gascon. Dar avea cartea la el, ca pe un fel de talisman, asa cum agitatorii marxisti il au pe Marx fara a-l mai citi. Babele din reanimare au putut astfel auzi ca este indecent sa te agati de viata, ca de la o varsta incolo frumos este sa te obisnuiesti cu gandul mortii, ca nimic nu e mai trist decat sa mori la spital si ca, oricum, medicina e o gogoasa si doctorii niste fumisti. Si inca mai grav, spunea el, doctorii sufera de grave deformatii profesionale, precum curiozitatea bolnavicioasa, incapacitatea de-a lasa omul sa moara in pace si, in sfarsit, nevoia de a-i tiraniza pe bietii pacienti. Cu putina imaginatie, parca si vad pe ,oropsitii soartei\" sculandu-se, in acordurile mobilizatoare ale Internationalei, impotriva dominatiei crude si nedrepte a castei medicale! Adica: ,Bolnavi din toate spitalele, uniti-va!\". Vorba e ca a doua zi de dimineata aceeasi doctori, care recomandasera internarea, ne rugau de-acuma sa-l luam inapoi acasa pe batranul lider revolutionar.


Exagerez, de buna seama; probabil ca examenele prescrise fusesera concludente si ca nu era nevoie sa stea mai mult la spital. Dar am ramas cu impresia ca Montaigne jucase totusi un rol.
...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.