• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

A. D. XENOPOL

Filosof al istoriei

Alexandru D. Xenopol, personalitate proeminentă a culturii românești, s-a născut la 24 martie 1847 în Iași. După absolvirea liceului în orașul natal, a realizat studii universitare de filozofie, drept și istorie (1867-1871). Ca urmare, a devenit doctor în drept la Berlin, apoi doctor în filozofie la Giessen, în același an, 1871, fiind puternic influențat de savanții germani.

Reîntors în țară, Alexandru D. Xenopol a intrat în magistratură, fiind, în 1872, prim-procuror al Tribunalului din Iași, iar din 1883 s-a integrat, ca profesor, Universității din Iași, având preocupări intelectuale multiple. Istoric, filozof al istoriei, economist, literat, pedagog, jurist, sociolog, profesor, Alexandru D. Xenopol a fost ales în 1893 membru titular al Academiei Române. Î ntre 1898-1901 devine rector al Universității din Iași.

Ca om de știință, cu deosebire pentru domeniul istoriei, în 1900 era membru de onoare al Societății de Arheologie din Bruxelles, urmând același titlu primit de la Societatea Academică din Cernăuți (1901), membru al Institutului Internațional de Sociologie (1903), titular al Academiei de Științe Morale și Politice din Paris (1914), vicepreședinte al Societății de Sociologie din Paris (1916).

Pentru istoriografia românească, Alexandru D. Xenopol este un adevărat corifeu al modernismului, plasat, ca temporalitate, între Independență și Marea Unire. Î n lucrările sale a analizat, pe baza unei ample documentări, tradiționalitatea autohtonilor în contextul antichităților europene, apoi structurile medievale, evenimentele de seamă din secolele XVIII-XIX, toate acestea regăsindu-se în opera sa fundamentală. Primele decenii ale veacului XX, judecate cu maturitatea și erudiția savantului de renume mondial, sunt, de asemenea, reliefate în scrierile sale.

S-a aflat întotdeauna într-un fertil dialog cu învățații renumiți ai Europei, prin intermediul forurilor științifice istorice, care i-au acordat deseori premii de excelență, alături de Academia Română. A murit la 27 februarie 1920 în București.

Î ncă din anii de început ai activității științifice, Alexandru D. Xenopol s-a remarcat prin analize istorice, cu valoare incontestabilă, publicate în revista Convorbiri literare. Dintre acestea se impune scrierea Teoria lui Rö esler. Studiu asupra stăruinței românilor din Dacia Traiană, apărută în 1884 (300 de pagini). Pe aceeași temă a publicat la Paris, în 1885, lucrarea O enigmă istorică. Românii în Evul Mediu. Sunt demonstrații veridice privind temeinicia, pe baza criticii moderne, a autohtoniei și continuității românilor în spațiul nostru tradițional, carpato-dunărean.

Î n perioada 1888-1893, Alexandru D. Xenopol a tipărit la Iași opera fundamentală: Istoria Românilor din Dacia Traiană, având șase volume și totalizând aproape 4000 de pagini. Este prima prezentare sistematizată, analitică și complexă a istoriei românilor, din toate provinciile tradiționale, începând tratarea problematicii din cele mai vechi timpuri până la unirea din anul 1859.

Î n scopul finalizării acestei sinteze, autorul a realizat cercetări îndelungate în arhive și biblioteci din țară ori din străinătate, publicând anticipat diverse studii referitoare mai ales la izvoarele și instituțiile istorice românești.

Î n elaborările sale surprinde structurile societății românești, dinamica evenimentelor, cauzalitatea și finalitatea acestora. De asemenea, prezintă aspecte fundamentale proprii vieții sociale, economice, politice, administrative, culturale și religioase, definitorii pentru români, urmărește evoluția activității umane, producțiile și bogățiile acestui spațiu geo-istoric, reliefează categoriile sociale, starea și evoluția țăranilor, meșteșugarilor, breslașilor, târgoveților, orășenilor sau a marilor proprietari funciari.

Un loc important se acordă structurilor instituționale, proprii statelor românești, cum au fost cele integrate activităților juridice, financiare, școlare, cutumiare, militare, intelectuale, face referiri la știință, biserică, la politica internă și externă.

O asemenea vastă problematică este integrată analizei de ansamblu asupra spațiului românesc, evoluției continue și unitare a acestuia, din antichitate, până în etapa modernă. Cercetările și concluziile sale demonstrează crezul istoricului în adevărul referitor la „Stăruința neîntreruptă a românilor în Dacia Traiană…, din trecut s-a dezvoltat prezentul, și care este direcțiunea ce aparține viitorului".

Abordând importanța teoriei în istorie, considerată ca una din principalele caracteristici ale acesteia, Alexandru D. Xenopol a insistat asupra perioadei când a apărut ideea unității naționale în conștiința poporului român. Pornind de la asemenea filozofie, prezintă, în esență, factorii favorabili ce au călăuzit unitatea genezei românești, traversând vremurile și ajungând la oportunitatea unității politice în timpul vieții sale...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.