• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

SCSI Plug and Play

Aparitia spectaculoasă pe piată a sistemului de operare Windows 95 a adus, ca noutate, o implementare izbutită a tehnologiei " Plug and Play" (prescurtat PnP). Î ncepând cu mijlocul anului 1995, majoritatea producătorilor de computere, echipamente si periferice au înteles impactul acestei tehnologii, care se adresează în primul rând utilizatorilor neprofesionisti. Maturizarea specificatiilor PnP pentru componentele hardware a fost un proces destul de anevoios, dar sprijinul din partea celor doi giganti, Microsoft si Intel, a fost de bun augur.

Conceptul de Plug and Play se referă la posibilitatea unui utilizator cu putine cunostinte tehnice despre computere să instaleze sau să demonteze (permanent sau dinamic) componente hardware fără prea mult efort. Astfel, cu ajutorul tehnicilor de identificare si a schemelor de configurare implementate în hardware si în sistemul de operare, utilizatorul nu mai trebuie să-si pună problemele de găsire a semnalelor IRQ libere sau a porturilor I/O neocupate. Acest lucru este preluat de sistemul de operare care va enumera identitătile si capabilitătile dispozitivelor atasate sistemului, alocând pentru acestea resursele potrivite. Î n principiu, adăugarea unui nou dispozitiv computerului nu ar trebui să necesite decât desfacerea carcasei, montarea dispozitivului, închiderea la loc a cutiei si pornirea computerului. Beneficiile tehnologiei PnP sunt evidente: usurinta în folosire, acceptarea computerelor pe o piată mai largă si reducerea costurilor pentru suport tehnic.

Ce se întâmpla până acum când un utilizator vroia să instaleze o extensie computerului personal? Î n primul rând, dacă respectivul avea ceva cunostinte despre resursele unui computer si modul de alocare, trebuia să configureze placa cu ajutorul unor switch-uri sau jumper-e sau, în cel mai bun caz, cu ajutorul unui program de configurare livrat împreună cu placa de extensie. Î n general, după montarea plăcii în computer, sistemul de operare folosit nu avea nici o idee despre ce anume se montase în computer, utilizatorul trebuind să instaleze manual noi driver-e sau programe asociate cu extensia respectivă. Pentru un utilizator experimentat nu ar fi trebuit să existe probleme, dar nici acestia nu erau scutiti de neplăceri. Î n primul rând, conflictele de adrese sau întreruperi erau greu de detectat. Î n lipsa unor programe de identificare a hardware-ului care nici ele nu aveau întotdeauna succes, utilizatorului îi rămânea să încerce alte porturi, întreruperi sau canale DMA, până când extensia respectivă functiona.

Instalarea unei magistrale SCSI era o încercare destul de grea si pentru un utilizator experimentat. Iată în continuare etapele care se urmăreau:

1. Configurarea adaptorului SCSI prin aflarea unor resurse libere (porturi I/O, canale DMA, adrese de memorie) ce puteau fi suportate de controlerul SCSI. Uneori, desi adaptorul era configurat corect, puteam avea surpriza ca el să nu functioneze, din cauza unor deficiente de " shadow" a BIOS-ului.

2. Pregătirea perifericelor SCSI pentru montarea în computer. Dispozitivele de tip SCSI sunt însotite de obicei de 5 până la 20 de jumper-e cu care se setează anumiti parametri. Cel mai important este ID-ul, sau numărul de identificare a dispozitivului pe bus-ul SCSI. Acest identificator are valori între 0 si 7 pentru SCSI pe 8 biti si între 0 si 15 pentru Wide SCSI. Important este ca numărul să nu fie duplicat pe acelasi bus, deci fiecare dispozitiv (incluzând adaptorul) trebuie să aibă un unic ID. S-au definit câteva reguli de alocare a identificatorului, cum ar fi ca adaptorul să aibă întotdeauna ID=7 iar hard-disk-ul de boot să aibă ID=0. De cele mai multe ori, problema conflictului apărea la instalarea unui nou periferic, pentru că dacă adaptorul sau driver-ul sistemului de operare nu raporta ID-urile dispozitivelor existente, era destul de greu ca aceste indicatii să poată fi citite prin intermediul pozitiei jumper-ilor. Un conflict de identificator nedetectat putea avea ca repercusiuni functionarea anormală a dispozitivelor, iar uneori computerul nu mai încărca sistemul de operare.

3. Configurarea terminatiei pentru magistrala SCSI. Î n mod asemănător cu un cablu de retea coaxial, bus-ul SCSI trebuie să aibă la extremităti niste rezistori numiti " terminatori". Terminatorul este deosebit de util pentru că tine liniile magistralei pe " high" astfel încât tranzitia să poată fi imediat sesizată. Terminatorii pot fi pasivi (rezistori cuplati printr-o diodă la 5V) sau activi, acestia din urmă fiind preferabili dacă am un cablu SCSI lung sau folosesc transferuri " fast" pentru că ei fac si o amplificare a semnalului (în acelasi timp sunt usor de activat/dezactivat). Pentru configurarea terminatiei cablului SCSI existau mai multe posibilităti, în functie de tipul dispozitivelor SCSI pe care le posedam: i...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.