• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Art Nouveau

Stilul Art Nouveau, apărut la sfârsitul anilor 1890, a durat mai putin de un deceniu, dar în acest răstimp trăsăturile sale de bază au pătruns în toate aspectele artei si design-ului.

Î n 1895, un negustor de artă de origine germană, Samuel Bing, a inaugurat o galerie de artă la adresa 22 Rue de Provence, Paris. Cunoscător al artei japoneze, el s-a hotărât să-si dedice noua afacere ultimelor tendinte din artă si arta aplicată, si din această cauză si-a numit galeria LArt Nouveau Noua Artă.

Expozitia cu care si-a inaugurat galeria a prezentat o varietate uimitoare de tablouri, sculpturi, ilustratii, ceramică, sticlărie si mobilier, în stiluri foarte diferite. Î n ciuda diversitătii, multe exponate aveau două elemente comune: respingerea realismului traditionalist în favoarea imaginilor exotice si simbolice, si o fascinatie dată de potentialul decorativ al liniilor curbe, iesite în relief. Aceste două elemente au devenit definitorii pentru stilul care a devenit ulterior cunoscut sub denumirea galeriei lui Bing Art Nouveau.

Î ncepând cu perioada renascentistă, arta occidentală a fost dominată de idealul realismului. Artisti precum Caravaggio (1571-1610) erau renumiti pentru capacitatea de a reproduce pe pânză imagini tridimensionale. Î n secolul al XIX-lea societatea artistică a privit pictura ca reprezentare a realitătii, fiind apreciate imaginile aproape fotografice, cum ar fi cele realizate de Ingres (1780-1867). Chiar si revolutionarii care se împotriveau stilului academic, cum ar fi grupul artistilor cunoscuti ca impresionisti, au fost tentati să reflecte lumea vizibilă, considerând că tehnicile lor de lucru creau perceptii senzoriale mai pline de acuratete.

Această aplicare asupra realismului a ridicat statutul "picturii de sevalet" mult deasupra celorlalte arte decorative, astfel încât artistii cei mai talentati se aplecau asupra picturii. Inevitabil artele decorative - si talentul pentru desenul abstract pe care acestea le presupun au avut de suferit. Pe la mijlocul secolului XIX s-a deschis o prăpastie între pictorii de sevalet, considerati artisti adevărati, si specialistii în artele decorative, văzuti ca mestesugari.

Consecintele acestei tendinte au avut o importantă deosebită asupra evolutiei stilului Art Nouveau.

Personalitatea cea mai reprezentativă pentru această tendintă a fost: William Morris (1834-1896). Dezamăgit de "prostiile" agitate de productia industrială de masă, Morris considera că arta si design-ul erau inseparabile si că toate artefactele utilizate în viata cotidiană ar trebui să poarte amprenta unui artist.

Î n consecintă, Morris a însusit si s-a perfectionat în mai multe mestesuguri, printre care tâmplăria, sticlăria si pictura pe sticlă, si în anii 1860 a înfiintat un atelier dedicat fuziunii diferitelor arte si mestesuguri. Morris însusi excela în realizarea tapiseriilor si materialelor destinate tapiteriilor, utilizând modele întortocheate, repetitive, inspirate din natură - multe dintre acestea se mai produc si astăzi.

Un colaborator al său a fost un coleg din perioada de ucenicie, Edward Burne-Jones (1833-1898), al cărui stil de decoratiune se baza pe ilustrarea neo-mediavalismului în stil prerafaelit. La fel ca Morris, Edward Burne-Jones era puternic influentat de manuscrisele ilustrate medievale si făcea adesea apel la liniile lungi, unduitoare. Acest mod de abordare grafică a fost o consecintă firească a lucrului în alb-negru pentru publicatiile tipărite, dar i-a influentat si pictura prin crearea unor efecte ornamentale complet străine stilului academic al acelei perioade. Î mpreună, Morris, Edward Burne-Jones, si colegii lor au format "miscarea pentru artă si mestesuguri", care urma să aibă o importantă deosebită asupra evolutiei stilului Art Nouveau.

Î n restul Europei, convenientele artistice erau atacate din cu totul alte directii. Pictorii anilor 1880 si 1890 au început să se îndoiească de estetica pură a impresionismului si au început să realizeze picturi care reflectau ideile si trăirile lor. Eliberati de nevoia de a reproduce realitatea vizibilă, acesti artisti cunoscuti ca simbolisti si nabisti au creat imagini ondulate, semi-abstracte, care subliniază natura bidimensională, decorativă a picturilor pe pânză si care, la fel ca Morris sau Edward Burne-Jones, s-au bazat pe latura grafică a liniilor.

Î n 1891 Edward Burne-Jones a fost vizitat în atelierul de un agent de asigurări de 19 ani, Aubrey Beardsley (1872-1898) care a venit să-i arate câteva schite. Edward Burne-Jones a fost impresionat si l-a încurajat pe Beardsley să realizeze o serie de 350 ilustratii în tus negru pentru opera lui Malory, "La Mort dArthur". Inevitabil, aceste ilustratii erau ecoul stilului medieval al lui Edward Burne-Jones, însă ele au arătat si influenta stampelor japoneze, prin simplitate, elegantă si stil decorativ. Î n 1893, Beardsley a reunit aceste...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.