• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Determinism var.2

Problema determinismului în știintele contemporane ale naturii

Cercetarea categoriilor care constată și explică caracterul determinat al proceselor reale (materiale și spirituale sau rezultând din împletirea materialului cu spiritualul) și mecanismele determinării ne permite să privim asupra teoriei determinismului, gândită sub două aspecte:

Ø ca determinism universal, căruia i se înglobează determinismele parțiale ale diferitelor nivele ale existenței
Ø din punctul de vedere ale determinismelor complexe, proprii fiecărui nivel de structurare a existenței în parte

Se poate vorbi de aceea, la nivelul actual al cercetărilor, și de un determinism global, caracteristic fiecărui nivel de organizare a existenței în veșnică devenire, și apoi de corelațiile dintre ele, semnificative mai ales pentru nivelele superioare, înglobatoare.

Cele mai esențiale verigi ale explicării deterministe le reprezintă nivelul fizic (incluzând oarecum pe cel chimic), nivelul biologic și cel al activității umane, în care se desprinde raportarea omului al determinismul global, cosmic și includerea sa în determinismul cel mai complex din câte ne-a fost dat să cunoaștem, determinismul social.

Orice cercetare a determinismului în fizică pornește de la caracterizarea determinismului mecanic laplacean ca teorie a necesității absolute, a legilor de fier, a identității desăvârșite dintre efect și cauză, a explicării relațiilor dintre obiecte și a succesiunii stărilor printr-o liniaritate perfectă sub acțiunea unor cauze exclusiv exterioare. Î n evoluția gândirii fizice, teoria electromagnetismului a întărit ideea materialității relației cauzale prin reliefarea acțiunii din aproape în aproape, iar teoria restrânsă a relativității a reliefat dependența efectului de cauză și, conform celor mai răspândite păreri, a anteriorității cauzei în raport cu efectul. Dar ambele teorii rămâneau compatibile, în fond, cu tezele cauzalității liniare, a necesității în succesiune și în repetarea fenomenelor, teze susținute de determinismul laplacean. Ideea necesității absolute în desfășurarea evenimentelor fizice a fost zdruncinată începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea de studiul fenomenelor calorice, studiu care evidenția natura statistică a celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Este adevărat că sub influența gândirii predominant metafizice, din care fizica nu se smulsese încă, statisticitatea fenomenelor termodinamice a fost multă vreme interpretată ca rezultat al ignoranței umane, deci în spiritul materialismului metafizic, continuând să domine speranța unei ireductibilități a comportamentului statistic la cel dinamic.

Lovitura de grație în interiorul fizicii o primește determinismul mecanic din partea fizicii microcosmosului, în primul rând din partea creatorilor mecanicii cuantice nerelativiste. Câteva caracteristici fundamentale ale mecanicii cuantice încă din primele decenii ale constituirii sale obligau la părăsirea modelului determinist propriu fizicii clasice.

Astfel, în mecanica cuantică nu se mai putea determina concomitent, ca în cea clasică, viteza și poziția obiectului în mișcare. Relația de nedeterminare, stabilită de Werner Heisenberg, reliefa deci limitele aplicabilității legilor fizicii clasice în microcosm, natura deosebită a microobiectelor.

Î n esență, datorită naturii corpuscular-ondulatorii a microobiectelor, comportamentul acestora din urmă se deosebea calitativ de comportamentul punctelor materiale din mecanica clasică. Natura corpuscular-ondulatorie a microobiectelor era răspunzătoare, în ultimă instanță de comportamentul statistic al obiectelor studiate de mecanica cuantică. Cauzele statisticității comportamentului au fost, în general, căutate atât în structura internă a microobiectelor, cât și în interacțiunile de tip micro și macro cu aparatele experimentale.

Interpretarea statistică a proceselor din mecanica cuantică a însemnat respingerea determinismului rigid. Această respingere s-a făcut inițial în numele indeterminismului absolut, teoretizat mai cu seamă de orientări filozofice extremiste care căutau sprijin pentru pozițiile lor la temelia constituenților materiei. Și dacă, la începutul secolului al XX-lea, electronul, ca atom de electricitate, era declarat "aliat" al idealismului (în varianta sa spiritualistă), în deceniul al treilea al secolului nostru nu puțini sunt filozofii subiectiviști care aveau să argumenteze pretinsa libertate absolută de voință, conduita absolut arbitrară a ființei umane, căutându-i temelia în libertatea de voință a microobiectelor, în absența oricărei determinări la nivelul microcosmului, în absolutizarea hazardului pur. Î n această tentativă au găsit sprijinul parțial al teoreticienilor fizicieni, care, căutând semnificațiile reale ale noilor descoperiri, dezvoltau unele aspecte ale dialecticii realului, rămânând totuși în bună măsură tributari fie subiectivismului c...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.