• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Succesul in afaceri

Majoritatea oamenilor ar dori să aibă succes în activitățile sale, dar nu știu ce trebuie să facă pentru aceasta și de aceea preferă să nu facă nimic. Frica de a face greșeli sau posibilitatea de a eșua în ceea ce și-au propus sunt principalele motive prin care ei încearcă să justifice inacțiunile sale. Anume aceste persoane și suferă eșecuri chiar fără să facă nimic, deși destinul le-ar fi dat mai multe posibilități.

Succesul nu este un fenomen care vine pe neașteptate. Pentru a reuși trebuie să muncim foarte mult și să avem anumite calități indispensabile reușitei ca fermitate, risc, bunăvoință, încredere în propriile forțe, finalitate și un pic de noroc.

Fiecare om poate avea succes și pentru a ajunge la el ar trebui să nu ezite și să aștepte ani de-a rândul cea mai favorabilă oportunitate. El trebui să acționeze cât mai curând încercând să găsească calea cea mai potrivită cale pentru a ajunge la punctul final.

Nimeni nu poate să prescrie ingredientele care ar duce spre reușită. Î nsă cert este că fiecare om atribuie succesului un sens aparte, cel de care are nevoie el. Pentru unii principalul scop în viață este de a ajunge la punctul de vârf al piramidei ierarhice la unitatea la care acționează, pentru alții - situația ideală li se prezintă ca un trai fără griji și neliniști. Î n mod corespunzător deducem că, succesul depinde de dimensiunile intereselor și realizarea scopurilor propuse în viață. De aceea în continuare ne vom concentra asupra precizării scopului pe care îl urmărim. Scopul nostru este de a deveni niște conducători de un nivel efectiv și de a reuși în arta conducerii. Pentru acesta ar trebui să ne amintim din experiența noastră de cele mai plăcute momente ale vieții sau de momentele în care am primit cele mai mari satisfacții sufletești. Vom descoperi cu stupoare că am fost fericiți nu atunci când ne relaxam, ci în momentele de maximă intensitate a forțelor noastre. Eram mulțumiți când depuneam eforturi și primeam o notă mare la școală sau căutam să ne angajăm la un lucru prestigios și reușeam.

Succesul este o acțiune care la etapa finală presupune o răsplată. Î n exemplele noastre: o notă mare, un serviciu prestigios sau chiar admirația celor din jur. Când însă în urma eforturilor depuse nu suntem răsplătiți, atunci simțim o dezamăgire adâncă, care pentru unii oameni foarte emotivi se poate transforma în insucces.

Mintea omului este programată să-și propună niște scopuri și să încerce să le atingă. Mai mult ca atât omul, este adânc decepționat atunci când își pierde scopul în viață. Anume această trăsătură a omului a fost denumită de I. P. Pavlov ca "Reflexul scopului". Reflexul scopului este instinctul care împinge orice vietate spre căutarea a ceva nou - informație nouă, cunoștințe noi.

După definiția lui Pavlov - reflexul scopului este forma de bază a energiei vitale din organismele noastre. Toată existența noastră, toate îmbunătățirile ei, toată cultura ei sunt aduse numai de oameni care tind spre atingerea țelurilor puse de ei (conștient sau inconștient) în viață.

Din această cauză e foarte important de a ne lămuri, care sunt scopurile noastre pe termen scurt și lung. Desigur natura a înzestrat fiecare om cu diferite capacități în diferită proporție, dar ea ne protejează în majoritatea cazurilor de punerea scopurilor nerealistice.

Revenind la manageri există o tendință a lor de a cădea într-una din următoarele două categorii: cei care definesc ce este de făcut, fac și apoi pleacă acasă; cei care crează în permanență agitație prin exteriorizare de activități și care încearcă să-și justifice poziția mai degrabă prin efortul palpabil pe care îl depun decât prin rezultatele la care ajung. Cei din ultima categorie sunt de asemenea reactivi în răspunsuri și nu inovativi. Această abordare este într-o măsură mai mică sau mai mare prezentă la toți managerii. Totuși primejdia cea mai mare este că dacă un manager petrece prea mult timp autojustificându-se s-ar putea să nu mai reușească să stabilească ce are de făcut și astfel nici să nu mai facă ce are de făcut. Până la urmă managerii sunt judecați mai degrabă după rezultatele lor decât după orice altceva. Comportamentul centrat pe activitate este mai degrabă asociat incompetenței sau neliniștii decât chiar comportamentul politic abil. Pe termen lung, acest tip de comportament agravează în realitate poziția managerului în loc să o amelioreze. De aceea pentru a nu ajunge în viitor la situații de genul celor prezentate mai sus trebuie să ne învățăm să ne stabilim corect scopurile și să delimităm aria activității noastre.

Odată ce ne-am stabilit scopul principal, adică cel strategic, începem să împărțim acel scop major în scopuri tactice mai mărunte, le analizăm și numai acum putem să întocmim planul de acțiune. Planul da activitate poate fi pe termen lung pentru scopurile mai dificil îndeplinite. El include un lung șir de nivele, pe care v-a trebui ...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.