• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Claudia Dobrescu

Facultatea de psihologie, anul I, grupa I

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, munca este o activitate conștientă, specifică omului, îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii între el și natură, pentru satisfacerea trebuințelor sale.

Antoine de Saint Exupé ry, numește această activitate: "Calitate a omului, care nu are nici un nume. Această calitate poate fi însoțită de veselia cea mai zâmbitoare. Este acea calitate a tâmplarului care se așează de la egal la egal în fața bucății sale de lemn, o pipăie, o măsoară, și, departe de a o trata cu ușurință, își adună pentru ea toată priceperea".

Munca, factor de producție activ și determinant în activitatea economică, impune o analiză amplă la nivel macroeconomic și microeconomic.

Munca ocupă, în universul sociologilor, un loc preponderent. Ea mobilizează iscusințele, permite omului să depășească constrângerile mediului și contribuie astfel la crearea bogățiilor. Veniturile care îi sunt asociate constituie o componentă esențială a cererii reprezentate de gospodării și permit accesul la consum. Indiferent că este vorba de atribuirea posturilor, de ierarhia calificărilor, sau de organizarea relațiilor profesionale, gestiunea resurselor umane regrupează aceste diferențe caracteristice și pune în joc mai multe problematici. Unele trimit la dezbateri teoretice, altele se referă la contribuții mai factuale; de exemplu, cum se explică progresia șomajului de lungă durată: trebuie să incriminăm rigiditatea aparatului productiv, să ne pronunțăm în favoarea unei redefiniri a procedurilor de indemnizare sau să evocăm recompunerea relațiilor sociale; trebuie să raționăm în termeni de integrare și de polivalență sau să punem accent pe delocalizarea activităților și reducerea posibilităților de angajare. O altă temă de actualitate: precarizarea locurilor de muncă, inegalitățile dintre categoriile mâinii de lucru ce riscă să se accentueze.

Pentru a caracteriza nivelul forței de muncă trebuie utilizați următorii indicatori: populația activă și populația ocupată sau neocupată.

Populația activă este totalitatea persoanelor cu o vârstă mai mare decât o anumită limită stabilită legal și o sursă proprie de venit. Populația activă se împarte în două categorii: obișnuit activă și curent activă. Prima categorie, populația obișnuit activă, este constituită în funcție de modul în care se participă la creearea de bunuri și servicii în decursul unui an și cuprinde toate persoanele care au depășit o anumită vârstă în cazul României, și al mai multor țări: de 15 ani și al căror principal statut în ceea ce privește activitatea în cursul unei lungi perioade (un an calendaristic) a fost "ocupat" sau "neocupat".

A doua categorie, populația curent acitvă, a fost constituită în funcție de participarea la producția de bunuri și servicii în decursul unei săptămâni și cuprinde toate persoanele ce îndeplinesc cerințele pentru a fi incluse în categoria "ocupat" "neocupat". Persoanele cu statutul "ocupat" au o vârstă mai mare de o anumită limită și în timpul unei perioade de o săptămână sau o zi sunt cuprinse într-una din categoriile:

–
Angajat plătit (prezent la muncă sau cu servicu, dar absent de la muncă)
–
Angajat în propria unitate (prezent la muncă sau cu activitate, dar absent de la muncă).

Persoanele cu statutul "neocupat" au depășit o anumită vârstă, iar în timpul perioadei de referință sunt fără muncă, disponibil pentru muncă sau în căutarea unui loc de muncă. Neocuparea este numărul de persoane care caută loc de muncă, iar neocupații sunt persoanele fără loc de muncă, numiți șomeri.

Șomajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzător, care include în sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice și morale.

Dicționarul explicativ îl definește ca un fenomen economic caracteristic societății capitaliste, care constă în aceea că o parte din salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă. Este o stare negativă a economiei care constă în nefolosirea unei părți din forța de muncă salariată.

Șomajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea încrederii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea și apariția sentimentelor de alienare și excludere din viața normală, ceea ce provoacă tensiuni și amenințarea stabilității sociale.

Șomajul se manifestă inegal pe țări, zone, perioade, sexe, vârstă, calificare profesională. Afectează de cele mai multe ori tinerii și femeile, iar prelungirea în timp mărește riscul degradării competenței profesionale și dificultatea de reintegrare. Șomerul de lungă durată se descalifică, uneori iremediabil. Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de muncă îl fac pe șomer mai puțin competitiv și antrenează o neîncredere sporită în rândul potențialilor patroni.

Conform BIM (Biroul Internaționa...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.