• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Viața lui Aristotel

Unul dintre cei mai mari filozofi care au existat, Aristotel, s-a născut în orașul Stagira din peninsula Chalcis, în anul 384 î. Hr..

Tatăl său, medicul Nicomah, venise împreună cu familia sa în Chalcis, din Mesenia, în secolul VIII sau VII î. Hr.. Nicomah nu era doar un simplu medic, ci un om cu carte, care a scris chiar două lucrări literare.

Evident, viitorul micului Aristotel a fost influențat și de tatăl său, care l-a inițiat în arta medicală, fiind, desigur, deosebit de destoinic, de vreme ce a fost medic regal la curtea macedoneană.

Mama sa, Phaetis, era din Stagira, lucru ce a fost demonstrat și prin retragerea lui Aristotel, când a fost încolțit de dușmanii săi politici, pe o proprietate din Stagira, moștenire maternă.

Deși Stagira, orașul natal al lui Aristotel, era pe graniță cu regatul mecedonean, el nu a fost semigrec așa cum au crezut o vreme unii autori.

Aristotel, pleacă din Stagira la vârsta de 17 ani, până atunci fiind sub instruirea tatălui său și la curtea regală (până la 15 ani) și sub directa îndrumare

a lui Proxenos, după pilda părinților săi.

La 18 ani Aristotel sosește la vestita Academie ateniană unde l-a avut ca profesor pe Platon. Spre surprinderea lui, află că acesta a fugit din cetate ca să scape de supărarea tiranului Denys cel Tânăr.

Aristotel va fi dezamăgit de această veste, care-i amâna întâlnirea cu gloria filozofică de atunci, și lângă cel care aștepta nerăbdător să se desăvârșească.

Deocamdată, cum am zis, conducătorul Academiei nu se afla în cetate, dar Aristotel e decis să-l aștepte.
Acești trei ani, cât rectorul Academiei își va consuma iluziile politice

don quijotești, încercând din nou să convingă fără succes conducătorii Syracuzei de valabilitatea ideilor sale despre statul ideal, îi vor folosi lui Aristotel să se pregătească temeinic pentru a se ridica la nivelul teoretic al comunității filozofice în care intrase.

Cu banii pe care-i avea a descoperit destul de ușor că negustorii atenieni erau pricepuți și în valorificarea manuscriselor filozofice ori științifice. Acestea constituiau în acel moment pentru el marfa cea mai de preț pe care o avea Atena, și în achiziționarea ei nu și-a cruțat cu nimic avutul.

Noul care însemnase geneza filozofiei în Grecia apăruse pe coastele Asiei Mici, în Ionia, la intersecțiile drumurilor comerciale care legau Orientul de bazinul mediteranean, în cetățile înfloritoare cum erau Foceea, Milet, Efes, frământate de mișcări sociale care se reflectau, inevitabil, și în diversitatea pozițiile filozofice.

Caracterul materialist al primei filozofii grecești nu i-a putut scăpa lui Aristotel. Din ceea ce s-a spus și din doctrinele filozofilor cu care am conferit

, iată deci ceea ce am cules: pe de o parte, cei mai vechi filozofi consideră principiul ca fiind corporal (căci apa și focul și elementele analoge sunt corpuri)

la unii acest principiu corporal e unic, la alții el este multiplu, însă și unii, și alții îl concep ca fiind de natura materiei. (Metafizica, Tricot, pag. 27)

Opera scrisă în vremea aceasta poartă anumite caracteristici și reflectă gradul de pregătire, influențele și străduințele de orientare ale tânărului filozof.

Aristotel scrie cu înflăcărare, mai ales dialoguri (precum se vede, învățăcelul accepta și imita tehnica de compoziție a maestrului, fără să-l poată ajunge însă nici în strălucirea artistică a expresiei, nici în adâncimea ideilor).

Să zicem însă că deocamdată, în Academie, filozoful nostru e încă tânăr și pasionat cercetarea teoretică, absorbit mai presus de orice exactitate și adevăr, de evidența rațională a întemeierii concluziilor și de oglindirea întocmai a faptelor.

Aristotel se căsătorește cu Pythia, cu care a dus o viață liniștită și afectuoasă. Filozoful a avut din această căsătorie o copilă care purta numele mamei și pe care, când își întocmește testamentul, o destinează ca soție lui Nicanor, fiul lui Proxenos, primul său tutore-educator. Pythia, soția, a murit, probabil imediat după întoarcerea lui Aristotel la Atena, în 335 î. Hr. sau, eventual, în timpul vreunei călătorii în această cetate. Asta se deduce din testamentul lui în care stabilește ca osemintele primei soții să fie așezate în același mormânt cu ale sale, ceea ce poate să însemne că ele se aflau undeva în preajma Atenei, deoarece aducerea lor din îndepărtata Macedonie sau din altă parte nu putea fi ușor de îndeplinit.

Teoretic, Aristotel s-a îndepărtat și mai mult de Platon, căutându-și propriul său drum filozofic, adâncind cercetările științifice și luând poziție critică și mai accentuată față de doctrina ideilor.

Î n calmul acestor preocupări științifice, îmbinate cu tihna unei familii în care și-a găsit toată mulțumirea omenește posibilă, căci fericirea adevărată o gusta în contemplarea teoretică, l-a găsit pe Aristotel chemarea regelui Filip al Macedoniei, care dorea să-l aibă dascăl și educator fiului său Alexandru, atunci în vârs...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.