• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

POLUAREA APELOR

Apa este un factor indispensabil vieții. De aceea, în jurul surselor de apă s-a dezvoltat o diversitate de biocenoze și chiar civilzația umană a fost atrasă de aceste zone.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, necesarul minim de apă pentru un om este de 5 l /zi, din care 1, 5-2 l consumă ca atare, iar restul se reține din alimente, sau apare din metabolism. Necesarul fiziologic este de 2, 5-3 l / zi, diferența până la 3-5 l /zi apărând din activități fizice și datorită temperaturii ambiante. Totuși, omul utilizează în medie, pe glob 100 l apă/zi pentru operații de spălare, pregătirea hranei și alte activități în gospodărie. Acest consum zilnic are valori diferite de la o regiune la alta, sau de la un continent la altul. De exemplu este de 3 l /zi în Africa și de 1000 l/zi la New York. Consumul de apă a crescut în timp și 500 km3 în 1974 și aproximativ 1400 km 3 în anul 2000.

1. RESURSELE DE APĂ ALE ROMÂNIEI

Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafață - râuri interioare, lacuri naturale sau artificiale, fluviul Dunărea (apele Mării Negre nu sunt luate în considerare datorită dificultăților tehnice și economice de desalinizare)- și din apele subterane.

În ciuda aparențelor din unele zone, România este o țară bogată în resursele de apă, ocupând locul 21 în Europa (cf. Statisticii Națiunilor Unite) în condițiile în care dispune de numai 1700 m 3 de apă timp de un an pentru un locuitor.

Aceste resurse nu pot fi utilizate fară importante investiții pentru lucrări de amenajare hidrografică și instalații de epurare, deoarece:

- fluviul Dunărea, cea mai importantă resursă de apă, se folosește în mică măsură, datorită poziției sale excentrice, la limita sudică a teritoriului;

- râurile interioare sunt dispuse neuniform pe teritoriu, prezentând, în același timp, variații importante de debite în timp și în spațiu;

- poluarea semnificativă a unor râuri importante face prohibitivă utilizarea lor.

Calitatea apei este stabilită cu ajutorul unor indicativi specifici de poluare: concentrația de amoniu, azotați, azotiți, substanțe organice, germeni patogeni, etc.

Din punct de vedere al calității lor, resursele de apă pot fi clasificate în 4 categorii: de calitatea 1 (ape care pot fi folosite pentru consumul populației) reprezentând 48-50% din total, de calitatea 2 (ape utilizate în industriile pretențioase) costituind 24% din total, de calitatea 3 (utilizate în irigații și utilizări mai puțin pretențioase) în proporție de 10% și de calitatea 4 (ape degradate) care reprezintă 17-18% din totalul rețelei naționale.

Fluviul Dunărea, datorită debitului foarte mare, care antreneauă o diluție foarte mare a apelor recepționate, are o calitate globală ce se înscrie în limitele categoriei 1 și 2.

Apele subterane au calitatea depreciată considerabil, în ultimii ani, atât sub aspectul extinderii zonelor, cât și sub aspectul intensificării poluării. Se constată astfel imposibilitatea utilizării directe a acestora ca apă potabilă, fiind necesare instalații de tratare costisitoare.

Cauzele principale ale înrăutățirii globale a calității resurselor de apă se pot sintetiza astfel:
- realizarea unor obiective industriale și zootehnice gigant;

- promovarea unor tehnologii de producție puternic poluante, abandonate în țările dezvoltate economic(de exemplu: producerea celulozei prin procedeul sulfitic, de la combinatele de celuloză și hârtie Dej și Zărnești; fabricarea sodei prin procedeul Solvay, de la Ocna Mureșului și Govora);

- creșterea rapidă a ponderii poluării difuze, produsă în special prin chimizarea agriculturii cu îngrășîminte și pesticide din ce în ce mai numeroase și în cantități tot mai mari, ca și faptul că acest gen de poluare nu poate fi ușor de depistat și prevenit;

- necorelarea creșterii capacităților de producție și a dezvoltării urbane cu modernizarea lucrărilor de canalizare și realizarea stațiilor de epurare;

- exploatarea necorespunzătoare a instalațiilor de epurare existente;

- lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare și gestionare a deșeurilor și a nămolurilor de epurarea apelor industriale uzate.

În raport cu resursele de apă relativ limitate, cerințele cu apă au cunoscut o creștere continuă, de la 1, 4 miliarde m3 în anul 1950 - la circa 20, 40 miliarde m3 în anul 1989, din care 11% apă potabilă pentru populație și domeniul public, 44% pentru industrie și 45% pentru irigații, zootehnie și piscicultură.

Creșterea de peste 15% a cerințelor de apă reflectă, în parte, dezvoltarea economico-socială, dar mai ales menținerea unor situații de utilizare nerațională și de risipă a apei. Acestea sunt generate atât de perpetuarea unor tehnologii de fabricație mari consumatoare de apă în industrie, în raport cu cele utilizate în alte țări, respectiv folosirea unor norme exagerate de apă la irigarea culturilor, de pierderi de apă în rețelele de distribuție și de risipă de apă, cât și de...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.