• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Constantin Brancusi

Constantin Brâncuși, (Hobita-Pestisani, Gorj, 1876 - Paris, 1957).

Urmează Școala de meserii din Craiova (1894-1998), apoi Școala naționala de arte frumoase din București (1898-1902), unde pentru scurta vreme l-a avut profesor pe Ion Georgescu, apoi pe Vladimir C. Hegel. Î n timpul studiilor realizează bustul Gheorge Chitu, un Cap de expresie, ca si o serie de copii - Ecorseul (împreună cu Dr. Gerota), Vitellius, Capul lui Laocoon. Mai realizează busturile Georgescu-Gorjan (1902) si General Dr. Carol Davila (1903), așezat mai târziu (1912) în curtea Spitalului militar din București.

In 1904 pornește spre Paris, trecând prin Budapesta, Viena, Munchen (aici sta un timp), prin Elveția. Obținând o bursa in Franța în 1905, se înscrie la Școala de arte frumoase, in clasa lui Antonin Mercie. In 1907 este acceptat practician în atelierul lui Rodin, pe care îl va părăsi, orgolios si plin de încredere, comparându-l pe maestrul sau cu un arbore la umbra căruia iarba nu creste. Brâncuși creează acum Portretul lui Nicolae Darascu, Bust de băiat, Cap de băiat, Dupliciu (1906) apoi Rugăciunea si Portretul lui Petre Stanescu, ce constituie un ansamblu funerar comandat pentru Buzău (1907).

Artistul începe sa fie tot mai sigur de drumul pe care merge. Modelajul fin, sensibil la efectele luminoase se îndepărtează acum de incidentele de tip impresionist (Rodin) pentru a începe, in condițiile afirmării unor tendințe raționaliste, intre care cubismul, o lunga lupta pentru surprinderea esenței, a ceea ce este durabil, sustras clipei. Cumințenia pământului, o prima versiune a Sărutului (1907), Somnul (1908), Muza adormita (1909-1910), Pasărea măiastră (1910), Prometeu (1911), Domnisoara Pogany (serie 1912-1933), Primul pas (1913) sunt lucrări ce marchează aplecarea spre valorile artelor arhaice, ale etniilor negre sau oceanice. In aceasta perioada se împrietenește cu Modigliani. Un alt prieten al sau, pictorul Henri Rousseanu, ii spune lui Brâncuși profeticele cuvinte: "... Tu ai transformat anticul in modern". Sculptorul - din ce in ce mai cunoscut - se bucura de succes si in S. U. A., la New York, unde, in 1913, participa la Expoziția internațională de arta moderna își deschide prima sa expoziție personala. Expune la manifestările grupărilor " Tinerimea artistica", " Arta Româna, ", " Contimporanul" etc. In atelierul sau vor veni sa lucreze mai mulți tineri artiști: Irina Codreanu, Milita Petrascu, Constantin Antonovici, Isamu Noguchi, George Teodorescu s. a.

Sculptorul caută principiile fundamentale ale formei, degajând-o tot mai puternic de aspectele efemere. Reducerea la structura a formelor organice are loc odată cu aplecarea spre formele primare, spre orizontul genezei vieții (Principesa X, 1916; Primul strigat, 1917; Nou nascutul, 1920; Domnisoara Pogany, Leda, 1920; Inceputul lumii, 1924). Seria de " Pasări în văzduh" aduce ideea ridicării in spațiu, posibilitatea transcenderii cadrului concret de existenta. Brâncuși reușește sa anuleze efectele gravitaționale, dematerializând, printr-o șlefuire îndelunga, volumele. Alteori - cazul Coloanelor fără sfârșit dintre 1918-1928 - ideea de înălțare este asigurata de creșterea pe verticala a unor modului geometrici. Este o perioada când sculptorul face schite si pentru comanda - nerealizată - a maharajahului Yeswart Rao Holkar Bahadur, pentru un Templu al meditației (1933).

Brâncuși vine in România dând curs chemării Ligii naționale a femeilor din Târgu Jiu, care dorea sa închine un monument eroilor patriei cazuri in timpul primului război mondial. Realizează tripticul Masa tăcerii, Poarta sărutului si Coloana fără sfârșit (1937-1938) - capodopera a marelui artist. Aici, ca si in alte opere, Brâncuși regăsește dimensiunile artei populare, ale întregului patrimoniu cultural românesc, pe care le-a introdus in atmosfera agitata a artei moderne. Atitudinea constructiva, pozitiva, ce se degaja din aceasta abordare a fenomenelor vieții face din Brâncuși unul din creatorii ce au marcat decisiv evoluția sculpturii moderne

Revelația străvechii culturi îi oferă nu atât o sumă de morfologii reale firește, dar reduse la un pitoresc invocat de unii exegeți ai săi - ci mai ales o structura morala si filosofica. Preluând elemente de limbaj din zăcământul culturii populare, Brâncuși încarcă opera sa de forte miraculoase. Iluminat de cultul pământului patriei și al strămoșilor săi, sculptorul, " Genius loci al Romaniei", cum îl numea Giulio Carlo Argon, este fascinat de zorii nașterii omului, descoperind, in fluxul imemorial al vremii, momentele cruciale ale vieții - nașterea, iubirea, munca, creația, moartea. Spațiul închis, circular, al marilor sanctuare dacice din Munții Orăștie, măsurând scurgerea vremii și menținând treaz spiritul, este reluat de Brâncuși cu dorința de a sacraliza un loc, un punct evocator, unde timpurile trecut, prezent și viitor se uni...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.