• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Lumina artificiala

Din cele mai vechi timpuri oamenii au inventat diverse lucruri pentru a-si face viata mai usoară. Descoperirea focului a reprezentat un pas colosal în evolutia omenirii. Focul dădea nu numai căldură dar si lumină. Nimeni nu stie câtă vreme s-a scurs de când omul a folosit pentru prima oară un fitil într-un vas cu grăsime animală dar cert este că s-au găsit lămpi primitive scobite în roci calcaroase sau gresie, datând din jurul anului 80 000 î. e. n. Î n Iran, s-au găsit lămpi cu ceramică vechi de câteva mii de ani.

După relatările biblice în templul lui Solomon, în sec. X î. e. n., existau lumânări făcute din grăsimi animale. Acestea se mai folosesc și astăzi în temple dar ele au apărut în locuințe abia în Evul Mediu.

Perioada modernă a luminației a început însă cu inventarea lămpii cu petrol. De la acest prim pas în crearea luminii artificiale au trecut mai bine de 200 de ani. Să urmărim succint evoluția luminației.

Prima lampă cu petrol a părut în 1784, invenată de către elvețianul Ami Argand. Lămpile lui aveau fitil cu tub; aerul intra printr-o gaură laterală și ieșea prin interiorul fitilului. Flacăra dădea o lumină puternică și rezulta o cantitate mică de funingine. Mai târziu lămpile Argand au folosit parafina ceea ce îmbunătățea calitatea flăcării. Parafina se folosește și azi în lămpile Tilley moderne.

Următorulpas în crearea luminii artificiale a fost folosirea gazului iluminator. Astfel în 1798 William Murdor a iluminta o peșteră din apropierea casei lui din Cornwall prin arderea unui astfel de gaz luminator, apoi după 12 ani a folosit același procedeu pentru iluminarea casei din Redruth, după care a încercat iluminarea unei fabrici din apropierea Birmingham-ului. Prima stradă iluminată cu gaz a fost strada Pall Mall din Londra, în 1807. Iluminarea cu gaz s-a răspândit până în 1830 în aproape toată Europa și în principale orașe ale Americii de Nord. Folosirea gazului pentru iluminat a făcut un mare pas înainte prin folosirea lămpii cu plasă incandescentă. Aceasta a fost prezentată pentru prima oară în 1885 de către baronul von Welsbach. El a fixat o plasă incandescentă de un tub care făcea amestecul gaz-aer. Dacă amestecul era aprins plasa lumina cu o lumină strălucitoare, albă și caldă. Această metodă care era foarte eficientă a concurat electricitatea - următorul pas în iluminatul artificial - până în anii treizeci.

Deci următorul pas în producerea luminii artificiale este folosirea curentului electric.

Primele lămpi cu curent au fost elaborate în 1809 de Sir Humphrey Davy. Aceste lămpi erau lămpi cu arc carbonic: la cei doi poli ai unei baterii era fixată o baghetă de carbon acestea atingându-se la locul contactului, producând o luminp albă, incandescentă; dacă acestea erau îndepărtate la aproximativ 10 cm distanță, se obține un arc luminos alb, puternic. Până în 1850 lămpile cu arc electric au luminat temorar străzile orașelor Paris, Londra, New-Yorrk, Berlin. Prima lampă cu arc electric permanentă a fost instalată în 1862 în farul Dungeuness.

Deși lumina lămpilor cu arc carbonic era foarte puternică, dezavantajele și anume sunt mari, greoiae, produc multă murdărie, necesită reglaj permanent a dus la căutarea altor soluții. Astfel cercetătorii au experimentat trecera unui curent elctric printr-un filamnet subțire, bun conducător de curent; filamnetul se încălzește până la incandescență, emițând lumină.

Primul bec incandescent numit apoi simplu „bec" a fost inventat de Sir Joseph Swan în 1878, care a introdus o bucată subțire de celuloză într-un glob de sticlă care apoi a fost închis ermetic. El a încălzit apoi filamentul, a aspirat gazele obținând vid în interiorul globului.

La un an după aceasta Thomas Edison și de numele acestuia este legată invenatrea becului și nu de a predecesorului său a elaborat un bec în care filamentul era un fir subțire, carbonizat de bambus, iar în 1882 a construit prima centrală electrică la New-York, centrală care producea curent suficient pentru 10 000 de becuri.

Î ncepea era electricității.

Astăzi filamentul incandescent al becului este reprezentat dintr-o spirală de wolfram. Curentul electric îl încălzește până la 2700 grade Celsius. La această temperatură emite o lumină albă, puternică.

Intensitatea luminii se măsoară în lumeni iar randamentul se obține prin raportarea luminii produse la curentul consumat.

Un inconvenient al becului cu wolfarm este că atomii de wolfram se evaporă de pe suprafața filamentului și se condensează pe suprafața interioară a învelișului de sticlă. Astfel, învelișul se întunecă și filamentul se evaporă treptat, se subțiază și se rupe iar becul se arde.

Pentru reducerea evaporării filamentului becrile se umplu cu argon sau nitrogen gazos, dar evaporarea nu poate fi oprită complet. Creșterea temperaturii face ca evaporarea să fie mai rapidă dar lumina este mai albă, mai naturală și mai strălucitoare. S-a ales o soluție de compromids: b...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.