• Referate Anatomie
• Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Radioastronomia

Radioastronomia este o ramură a astronomiei. Ea studiază obiectele cerești cu ajutorul radioundelor emise de acestea. Radioastronomia a luat ființă în 1931 când în urma cercetăriilor inițale pentru originea diferitior paraziti radio a fost identificata radiația radio a Caii Lactee. Î n 1942 s-a descoperit radiația radio a Soarelui, iar în 1946 a fost descoperită prima radiosursă cerească.

Primii astronomi urmăreau cerul cu ochiul liber. Î n secolul al XVII-lea au fost inventate instrumentele optice: luneta și telescopul. Primul care a folosit luneta pentru a observa cerul a fost italianul Galileo Galilei. Primul telescop a fost realizat în 1961 de Isaac Newton. Astăzi, cel mai frecvent aștrii nu sunt observați în mod direct.

Fotografierea stelelor este folosită de la sfarșitul secolului al XIX-lea. Față de ochi aceasta are un mare avantaj: o placă sau o peliculă fotografică acumulează puțin câte puțin lumină primită. După mai multe ore de expunere se pot fotografia aștrii mai putin luminoși. Dar placa sau pelicula degajată nu înregistrează decât o foarte mică parte din lumină degajată. Acesta este motivul pentru care astăzi sunt preferate aparate electronice mult mai sensibile. Imaginea apare pe un ecran în apropierea unui telescop sau la mii de km de acesta.

Ochiul și instrumentele optice sunt sensibile la lumină. Î nsă aștrii emit și radiații invizibile: unde radio, infraroșii, ultraviolete, raze x, raze gama. Aștrii cei mai reci emit îndeosebi radiații infraroșii; cei mai calzi sunt surse puternice de raze x și ultraviolete. Undele radio sunt captate de la sol cu ajutorul radiotelescoapelor. Celelalte radiații sunt mai mult sau mai putin oprite de atmosferă.

Î n medie, 77% din energia radiației electromagnetice solare interceptate de sisemul Pământ-atmosfera reprezinta energia radiației reflectate la niveleul superior al atmosferei iar restul receptionată la suprafața Pământului. La Pământ ajung numai radiațiile care nu sunt absorbite sau reflectate de atmosfera Pământului. Radiatiile care ajung pe Pământ se situează în domeniile de frecvență care constitiue "ferestrele atmosferei". Radiatiile electromagnetice cu lungimile de undă cuprinse între 300 și 750 mm (radiațiile vizibile sau optice) nu sunt absorbite în atmosferă și ajung la suprafața Pământlui. Tot în acest domeniu pentru 2, 3, 5, 10 și 22 mm există încă 5 ferestre foarte înguste. Radiațiile hertziene cu lungimea de undă cuprinsă între 1 cm și 30 m constituie fereastra hertziană sau fereastra radio. Radiațiile hertziene cu lungimea de undă mai mare de 30 m suferă reflexia pe ionosferă.

Cu excepia câtorva planete care au fost vizitate de sonde spațiale, tot ceea ce știm despre aștrii se datorează luminii și celorlalte radiații emise de aștrii care ajung până la noi. Pentru aceasta astronomii au pus la punct instrumente specializate de studiere a luminii. Spectroscopul, de exemplu a permis studierea luminii emise de stele și reflectate de planete. Când lumina trece printr-un spectroscop, se obține o bandă în culorile curcubeului, strabatută de dungi strălucitoare numită spectrul corpului. De asemenea asronomii folosesc spectrografe pentru a fotografia direct spectrele ațtrilor pe care îi țin sub observație. Fotometrul permite măsrarea intensității luminii primite de la aștrii și deducerea temperaturilor.

Luneta și telescopul au în componenșa lor un tub în care se află un sistem optic numit obiectiv, care este orientat spre cer. Obiectivul este diferit pentru fiecare obiect în parte: cel al lunetei este format dintr-o lentilă de sticlă iar cel al telescopului este o oglindă în care se reflectă razele luminoase. Punând ochiul în spatele unui fel de lupă, ocularul, observăm direct imaginea obținută. Î n plus o putem fotografia sau chiar înregistra și analiza cu ajutorul aparatelor electronice.

Performanțele unui instrument astronomic depind de dimensiunile obiectivului: cu cât acesta este mai mare cu atat capteaza razele unor obiecte mai puțin luminoase; în plus un obiectiv cu diametru mare înlesnește separea unor puncte luminoase apropiate și observarea mai multor detalii. Pentru aceasta astronomii folsesc telescoape dotate cu oglinzi imense. Acestea sunt instalate în locuri înalte cum este varful Mauna Kea, din Hawaii, aflat la o înalțime de peste 4000 m.

Undele radio sunt captate la sol cu ajutorul telescoapelor speciale nimite radiotelescoape. Oglinda acestora nu mai este o piesă optică ci o suprafașă metalică de dimensiuni mult mai mari (în general cu un diametru intre 10 și 25 m). Intensitatea undelor radio este atât de slabă, încât este necesară amplificarea lor inainte de a fireceptate și studiate. La fel ca în optică, instrumentele cele mai performante sunt cele care au cea mai mare suprfață de captare. Desigur este imposibilă construirea unor radiotelescoape gigantice, cu dimensiuni de km pătrați. Dar se pot obține rezultate la fel ...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.