• Referate Anatomie
• Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Imperiul soarelui

Regiunea universului în care se află Pământul depinde de Soare. Din acest motiv ea se numește sistemul solar. Acesta cuprinde Soarele, planete, comete, meteoriți și pulberi.

Soarele

Soarele este steaua cea mai apropiată de Pământ. Acesta este motivul pentru care astronomii au studiat-o mai mult decât pe celelalte. Astfel, ei îi pot cunoaște compoziția și modul în care acționează asupra planetei noastre.

Planetele și asteroizii

Principalele corpuri ale sistemului solar sunt cele care, asemenea Pământului, se învârtesc în jurul Soarelui și reflectă lumina acestuia; ele se numesc planete. De la cea mai apropiată de soare până la cea mai îndepartată, cele noua planete sunt: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, și Pluto. Cinci dintre acestea pot fi urmărite pe cer cu ochiul liber, și din acest motiv, au fost Observate încă din Antichitate, pe timpul verii: Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn. Celor nouă planete principale li se adaugă o mulțime de planete mici numite asteroizi, majoritatea concentrate între Marte și Jupiter. Diametrul celui mai mare asteroid Ceres este de aproximativ de 1000 km. Diametrul celui mai mic nu depășește câteva sute de metri. Soarele exercită asupra planetelor o atracție puternică pentru că este de aproape de 1000 de ori mai greu decât toate planetele la un loc.

Sateliți, comete și meteoriți

Cele mai mari dintre planete sunt la rândul lor înconjurate de sateliți: este cazul Pământului și al satelitului său Luna. Din sistemul solar mai fac parte cometele, mici aștri formați din roci și gheață care atunci când se apropie de Soare degajă mari cantități de gaz și pulberi. Ciocnirea unor asteroizi și divizarea lor în comete care se apropie prea mult de Soare sau de planetele mari dau naștere unor fragmente de dimensiuni diferite. Aceste fragmente circulă în spațiul interplanetar și sfârșesc prin a cădea pe suprafața planetelor sau a sateliților lor: ele sunt meteoriții.

Dimensiunile sistemului solar

Planetele sunt repartizate în jurul Soarelui într-o zonă în formă de disc, cu o rază de aproximativ 6 miliarde de kilometri, pe care lumina Soarelui o strabate în sase ore. Chiar dacă ar parea întins, la scara Universului, adică a întregii lumi sistemul solar este cu adevarat minuscul. Situat la circa 150 de milioane km de planeta noastră Soarele ne apare pe cer ca un disc orbitor. Lumina lui ajunge la noi în 8 minute. Ea acoperă lumina tuturor celorlalți aștri. Traversată de razele sale luminoase, atmosfera terestră dă cerului frumoasa culoare albastră. Să presupunem că am reduce Soarele la dimensiunea unei portocale: la această scara Pluto nu ar fi decât o gămălie de ac care s-ar învârti la o distanță de 400 m de porocală, iar steaua cea mai apropiată s-ar situa la 3000 km de portocală ! Văzut de pe Pluto de la o distanță de aproximativ 40 de ori mai mare decât cea care îl separă de Pământ, Soarele apare doar sub forma unei stele strălucitoare sub un cer veșnic negru.

Istoria sistemului solar

Timp de secole s-a crezut că Pământul stă nemișcat în centrul Universului, iar Soarele și planetele se învârtesc în jurul lui. Acesta este sistemul lumii după cum îl descria savantul grec Ptolemeu în secolul al II-lea î. Cr. Î n secolul al XVI-lea astronomul polonez Copernic a afirmat ca Pământul și celelalte planete se învârtesc în jurul Soarelui. După inventarea lunetei, în secolul următor s-a putut dovedi că el avea dreptate.

Prin studierea planetelor și a stelelor astronomii au putut să reconstituie istoria sistemului solar și să prevadă viitorul acestuia.

Formarea sistemului solar

Soarele s-a format într-un imens nor de gaz și pulberi. Din motive încă puțin cunoscute, poate în urma unei perturbații create de explozia unei stele mai mari, situate destul de aproape acest nor a început să se prabușească sub propria greutate și să se învârtească pe loc. Puțin câte puțin a luat forma unui disc mai dens și mai cald în centru decât spre exterior. Apoi, în centrul discului, materia a devenit suficient de densă și de caldă ca Soarele să înceapă să strălucească: aceasta s-a petrecut în urmă cu 4. 6 miliarde de ani. Î n imensul nor de gaz și pulberi particulele solide s-au aglomerat în mod progresiv, pe parcursul a mai puțin de 100 milioane de ani, pentru a forma planetele. Î n apropierea Soarelui unde era mai cald planetele s-au născut din aglomerarea unor blocuri de rocă. Astfel s-au format Mercur, Venus, Pământ ți Marte. Î n regiunile exterioare mai reci centrul planetelor mai mari s+a format din roci amestecate cu gheață. Acestea au atras apoi mari cantități de gaz din norul din care proveneau. Este cazul lui Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.

Viitorul sistemului solar

Sistemul solar este menit să dispară. De fapt, de când Soarele a început să strălucească energia sa (lumina și căldura) rezultă din reacțiile nucleare care transformă hidrogenul într-un gaz ceva mai greu...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.